Anton Golopentia

Anton Golopentia = "cuvantul care vine dinspre sociologie"

Volumul "Geopolitica", publicat de Editura "Ramuri" din Craiova in 1940, reuneste unele studii importante ale coordonatorilor lucrarii: Ion Conea, Anton Golopentia si M. Popa-Veres. Studiul lui Ion Conea: "Geopolitica. O stiinta noua", publicat in deschiderea volumului, se incheie cu precizarea: "sa asteptam, totusi, si cuvantul care sa vina dinspre sociologie". Studiul lui A.Golopentia, intitulat "Insemnare cu privire la definirea preocuparii geopolitice", merita cu adevarat sa fi fost anuntat drept cuvantul care vine dinspre sociologie...

Un cuvant modern si actual nu numai pentru timpul cand a fost rostit, ci si pentru vremurile noastre; un cuvant aplicat, ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica unui demers de tip academic; un cuvant ce smulge geopolitica de pe taramul strict al geografiei, plasand-o in miezul problemelor sociale si politice.

Doua sunt, credem, izvoarele acestei viziuni. In primul rand, o lectura mai adanca a operei intemeietorului geopoliticii. Statul, in viziunea lui Kjellen, este o "forma vie", o unitate indisolubila dintre tara (studiata de geografie politica) neam si populatie (studiate de demografie), economie (studiata de ecopolitica) etc. Aceasta "teorie empirica a statului" pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care, pana atunci, erau fragmentate, pentru a sesiza cu adevarat esenta, functionarea, performanta, dinamica, tendintele de evolutie ale statului.

Sociologul roman era preocupat, in acelasi timp, de dinamica situatiei internationale, de rapida schimbare a unor conjuncturi, de nevoia vitala a statelor de a cunoaste la timp aceste prefaceri din imediata vecinatate si din lume, pentru a afla raspunsuri potrivite. Or dinamismul este un loc geometric, o rezultanta, el nu poate fi surprins doar urmand un singur unghi de analiza, oricat de important ar parea el la un moment dat. Cuplarea acestor doua perspective il conduce pe Golopentia sa-si precizeze conceptia despre obiectul geopoliticii. Pentru sociologul roman obiectul geopoliticii "il constituie potentialul statelor (subl.ns). Acesta este rezultanta insusirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populatiei, a economiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului sau politic. Cercetarea geopolitica nu este, deci, numai geografica, ori numai economica, ori numai politica, ci este concomitent geografica, demografica, economica, sociala, culturala, politica" ("Insemnare cu privire la definirea preocuparii geopolitice", vol. "Geopolitica", pag.106).

De aici decurg si alte trasaturi ale cercetarii geopolitice. Cercetarea de acest gen "este intai de toate informativa", intrucat urmareste lamurirea faptelor in individualitatea lor si rezulta din nevoia de a face fata consecintelor pe care le pot avea evenimentele care se produc in strainatate pentru un stat sau altul. "Ea este cercetare, nu analiza teoretica", cu alte cuvinte urmareste sa surprinda situatia de la un anumit moment dintr-o tara si nu sa faca teoria statului in genere. Destinatarii acestor cercetari sunt conducatorii unui stat: prin urmare, rezultatele sunt nationale, nu in sensul lipsei de obiectivitate, ci datorita alegerii si analizei temelor respective din perspectiva statului pentru care se face cercetarea. Intrucat statele sunt realitati istorice, iar rezultatele cercetarii cu privire la ele isi pierd actualitatea, cercetarea geopolitica este continua, "reluata intr-una, asa cum e refacut zi de zi buletinul meteorologic. Cercetarea geopolitica nazuieste sa realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine" ("Insemnare cu privire la definirea preocuparii geopolitice", vol. "Geopolitica", pag.107).

S-a discutat mult in literatura de specialitate daca geopolitica trebuie sa aiba o finalitate practica, daca ea poate furniza informatii si evaluari orientative factorilor de decizie politica. Am putea spune ca finalitatea a reprezentat una dintre cele mai sensibile probleme in toata dezbaterea pe marginea geopoliticii de-a lungul vremii. Fireste, este dificila astazi tentativa de a recupera un sens aplicat al geopoliticii, dupa ce aceasta a fost asociata cu o practica istoriceste condamnabila. Nu ni se pare intemeiata nici pozitia care reclama un statut strict academic pentru geopolitica, as acum l-ar fi avut geografia politica, cel putin in viziunea intemeietorului sau, Fr. Ratzel. Caracterul academic al geografiei politice si al geopoliticii in fazele sale de inceput tine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare, de delimitare si de stabilire a identitatii proprii. Faptul ca o ramura a geopoliticii, cea germana, a trait experienta cu totul nefericita a apropierii de nazism nu ar trebui sa inhibe efortul de fixare a finalitatilor practice. Ar trebui sa ne intrebam daca o disciplina care isi propune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica politica si daca da, cu ce costuri? Academismul fad nu ofera perspective reale de dezvoltare acestei discipline.

Conceputa intr-un mod echilibrat si inteligent, geopolitica poate oferi argumente care sa stea la baza actului politic. Greseala nu consta in acest efort, dupa opinia noastra, cu totul intemeiat, ci in pretentia de a oferi o justificare completa a actului si masurii politice. Punctul de intersectare