Orice lectură este, într-un sens sau altul ,un fel de traducere ,o căutare a sensurilor într-un text scris de altcineva. De altfel, suntem cu toţii conştienţi de imposibilitatea de a găsi vreodată sensul iniţial în timp ce ne bucurăm de propriile noastre interpretări. În acest context , misiunea traducătorului devine dificilă, căci pentru a transfera lucrarea unui autor din limba în care scrie intr-o alta presupune o cunoaştere foarte intimă atât a celor două limbi cât şi a stilului acestuia.
Fiecare unitate a textului îşi are propria personalitate dată de creatorul acestuia iar găsirea echivalentului său perfect ar aduce cititorul mai aproape de exprimarea din limba – sursă . În aceeaşi ordine de idei, este valoros transferul timpurilor verbale sau secvenţelor temporale .Pentru a evidenţia acest lucru, dar şi pentru a observa ce se întâmplă la nivelul propoziţiei odată cu traducerea timpurilor verbale ,am ales un fragment din lucrarea lui William Faulkner „Absalom, Absalom!” ,respectiv un extras din capitolul al treilea. Tipul de text este discursul narativ ,oferind astfel un teren fertil pentru a studia traducerea timpului şi aspectului. Luând în considerare faptul că fragmentul este relativ mic ,este totuşi favorizat de o descriere amănunţită a acţiunilor. De asemenea, textul original poate fi categorisit drept accesibil cititorului obişnuit. Faulkner povesteşte o întâmplare pe care o redă din mai multe perspective, astfel că alături de monolog interior construit pe fluxul memoriei găsim inserate si câteva replici din „prezentul” momentului relatării În această lucrare sunt cuprinse observaţii cu privire la transferul de timpuri verbale în texte paralele din limbile engleză ( limba sursă a cărţii ) si româna (limba ţintă ).Deşi studiul de bază constă în a compara sistemele de timp si aspect ale celor doua limbi , se ivesc întrebări si cu privire la suprapunerea bilinguală.
Pentru claritatea expunerii, am preferat sistematizarea informaţiei .Categoriile rezultate în urma studiului vor fi tratate în cadrul frazei şi nu în propoziţie, întrucât diviziunea în propoziţii pare mai degrabă o chestiune ce ţine de stilistică decât una care ţine de semantică. Aşa cum ni se spune din clasele mici, timpul naraţiunii este perfectul simplu,si pentru raportarea la un moment anterior povestirii, mai mult ca perfectul. Însă acestor timpuri româneşti le corespund în limba engleză mai multe timpuri prin care poate fi redata aceeaşi acţiune :Past Tense Simple- PaTS, Past Tense Continuous- PaTC,Past Perfect Simple- PaPfS şi Past Perfect Continuos-PaPfC.Mai jos voi ilustra paralelismul între cele două limbi prin grupuri de exemple.
a)Propoziţii care au verb la infinitiv într-o limbă ,dar nu şi în cealaltă:
En : IF he threw Miss Rosa over, I wouldn't think she would want to tell
anybody about it Quentin said.
Ro: Dacă el a respins-o într-adevăr pe domnişoara Rosa, nu cred că ea ar mai vrea să povestească cuiva despre asta spuse Quentin.
În acest caz, un infinitiv lung (long infinitive ) din engleză este tradus printr-o CD/
completivă directă. Past Tense simple- he threw- devine aici un perfect compus- el a respins-o,timp al relatării în vorbirea directă, dar mai departe este tradus printr-un perfect simplu: said vs spuse ,timpul naraţiunii în vorbirea indirectă, folosit şi mai departe în traducere în alternanţă cu alte timpuri.
En : , she set out to save from the family's doom which Sutpen seemed bent on
accomplishing(...)
Ro (...)purcesese să o salveze de pierzania care apăsa asupra întregii familii aşa
cum Sutpen părea că vrea să o ducă la îndeplinire( ...)
Aici acelaşi long infinitive este tradus printr-o subordonată circumstanţială de scop. De asemenea, acelaşi past tense este tradus prin mai mult ca perfect. Explicaţia ar fi că se face concordanţa temporală cu verbul din prima propoziţie principală :Avea atunci douăzeci de ani / She was twenty then.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
