Poezia Culorilor și Culorile Poeziei

Atat in literatura romana cat si in cea universala,culoarea a reprezentat mereu un izvor de inspiratie pentru poeti.

Fie ca a ajutat la infrumusetarea naturii si a caracterului omului sau la imaginea dezintegratoare a acestora, culoarea a reprezentat mereu un mijloc de a adduce la suprafata caracterul creator al poetului.

In literature romana au existat mai multe astfel de etape sau curente literare unde culoarea a predominat in poezie. Putem aminti aici simbolismul si neo-modernismul,pe care le vom analiza in cele ce urmeaza.

Vom studia in aceasta lucrare opera unor poeti consacrati romani,cum ar fi simbolistii Alexandru Macedonski, George Bacovia, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, sau ale poetilor neo-modernisti Nichita Stanescu si Marin Sorescu.

I.1.Simbolismul: semnificatii si simboluri

Etimologie

Simbolismul este miscarea literara aparuta in Franta,in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea,ca reactie impotriva romantismului rhetoric,a naturalismului positivist si a parnasianismului rigid.

Originar din gr. “symbolon”, termenul desemneaza numele dat modului de a exprima atitudini, stari, tensiuni launtrice ale eului creator,cu ajutorul imaginilor simbolice. Manifestari importante se exercita pana la Primul Razboi Mondial si cu influente in poezia moderna a secolului al XX-lea. Numele curentului a fost impus de Jean Moreas,odata cu publicarea articolului Le symbolisme,in revista “Le Figaro litteraire”, in anul 1886.

Etapizare

Dupa o prima etapa, numita decadentism, (in jurul anului 1883), simbolismul francez este luat drept model pentru dezvoltarea ulterioara a miscarilor literare omonime din celelalte tari.

- Simbolistii sustin autonomia artei, a esteticului, cultul frumosului,manifestat mai ales prin grija pentru expresie,pentru forma.

- Poezie a sensibilitatii pure, creatia simbolista cultiva sugestia si ambiguitatea. Stephane Mallarme afirma: “A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem, placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul; sa sugerezi obiectul iata visul nostru”. Creatorul opereaza cu intuitii, misterul constituindu-se ca o componenta esentiala a poezie simboliste. Cuvintele dobandesc virtuti muzicale,de aici,dictonul promovat de Paul Verlaine: “De la musique avant toute chose/ De la musique encore et tousjours”. Rene Ghil,poet symbolist francez,a elaborate conceptual de “auditie colorata”: sunetele sunt asemenea notelor de pe portative si joaca rolul unor instrumente muzicale.

- Preocupata de stabilirea unor relatii intre obiecte si senzatii,poezia simbolista impune conceptual operational “corespondente”. In poezia Vocale, Arthur Rimbaud stabileste corespondente intre sunete si culori. Charles Baudelaire creeaza sinestezii originale: “Parfum,culoare,sunet se-ngana si-si raspund”. Ideea trebuie sa se exprime prin analogii exterioare,evitand sentimentalismul,confesiunea excesiva. Simbolistii sunt atrasi de vag, de abstract, de metafizic, osciland intre reveria intelectuala, resemnarea tragica si gesture imprevizibile. Se cultiva clar-obscurul,poezia fiind “o specie de vrajitorie evocatoare”. (Charles Baudelaire).

- Poezia simbolista se particularizeaza prin teme si motive literare precum: interesul pentru mediul citadin,care potenteaza trairile eului damnat, iubirea, natura, conditia geniului creator contextualizat social, culorile si muzica (instrumentalismul).

- Simbolistii sunt innoitori ai limbajului poetic,creatorii “acelui stil sclipitor”, stralucind de podoabe si nestemate, “greoi si rafinat” (M. Raymond)

- In franta se impun: Charles Baudelaire,Paul Verlaine, Arthur Rimbaud,Stephane Mallarme; in Belgia se remarca Emil Verhaeren; in Anglia sunt recunoscuti Oscar Wilde si Arthur Symons.

2. Poezia simbolista romaneasca in contextul poeziei simboliste universale

Teoreticieni,reviste,idei programatice

Alexandru Macedonski este considerat unul dintre intemeietorii simbolismului, deoarece in perioada sederii in Franta (1886), la Liege,publica- impreuna cu alti scriitori- revista “La Walonie”, in care sunt popularizate trasaturile noului current.

Alexandru Macedonski,prin revista si cenaclul “Literatorul” (1880), realizeaza sincronizarea simbolismului romanesc cu cel francez. In articolele In pragul secolului, Arta versurilor, Poezia viitorului, Despre poema , promoveaza idei simboliste:

- “arta versurilor nu este nici mai mult nici mai putin decat arta muzicii”;

- “poezia este sugestie”;

- “poezia viitorului nu va fi decat muzica si imagine,aceste doia eternesi principale sorginti ale ideii”;

- Teoreticianul pledeaza pentru o lirica de inspiratie sacerdotala si pentru tipul de poet-profet;

- Rolul poetului este de a largi orizontul cunoasterii, de a inalta spiritul;

- Relevand legatura dintre forma si fond,teoreticianul afirma:”fara forma, idea poate fi filosofica, dar estetica nu.”

- Macedonski instituie poetica moderna a sfarsitului de secol al XIX-lea in articolul Arta versurilor (1890),in care poezia este privita ca o revarsare a sentimentului, avand o anumita muzica interioara, iar creatorul devine “un instrument al senzatiilor primate de la natura”. In eseul Poezia viitorului (1892), scriitorul sintetizeaza conceptia asupra creatiei simboliste, identificata in structuri imaginare ce trimit la misterul universal,pentru ca txtul “are o logica proprie”,isi creeaza un limbaj adecvat,este o imaginatie, fantezie, “insasi inima omului.” Dupa anul 1900,acceptiunea pe care o da “modului de a se exprima prin imagini,spre a da nastere cu ajutorul lor ideii”. Poezia este spontaneitate, iar calitatea de artist, innascuta,implica o participare afectiva la viata din jur.

- Ovid Densusianu,prin revista “Viata noua” (1905), contribuie la promovarea unei arte fara tendinte, a unei tematici moderne,inspirate din universal citadin (art. Rataciri literare). Atras de energia oraselor,poetul symbolist respinge lamentatia,depresia.