Originea și Evoluția Limbii Române

Istoricii antici fixeaza catre mijlocul secolului al VIII-lea i.e.n. (mai precis,in 753)data intemeierii Romei de catre legendarul Ro-mulus. Ne intereseaza faptul ca latina a ramas,timp destul de inde-lungat,exclusiv limba acestei aglomeratii urbane:la inceputul secolului al VI-lea,la vreo 40km spre est,la Praeneste,se vorbea un idiom care,desi strans inrudit si sensibil asemanator cu Latina,prezenta fata de acesta diferente profunde;"m-a facut"se zicea in vremea aceea la Roma,med feced(pronuntat feked,in epoca clasica me fecit),in timp ce la Praeneste suna med vhevhaked(pronuntat fefeked).Cu ajutorul latinei putem intelege textile"falisce",dar deosebirile sunt evidente;pe doua vase de baut se gasesc aceeasi inscriptie,perfect inteligibila:foied vino pipafo cra carefo-azi voi bea vin,maine voi duce lipsa(in Latina epocii clasice:hodie vinum bibam,crascarebo).

ROMANIZAREA

Pe urmele administratiei si armatei romane,limba latina s-a raspandit in noile provincii.Acest proces lent de invatare a limbii latine de catre bastinasi si de uitare treptata a limbii autohtone poarta numele de romanizare lingvistica.Se pot degaja unele trasaturi caracteristice ale fenomenului :

1. In decursul istoriei,se mentioneaza numeroase expeditii punitive,distrugeri de orase si masacre,romanizarea a fost esentialmente pasnica. Propriul lor interes a determinat populatiile supuse sa invete limba latina:era singurul mijloc de a stabilii indispensabilul contact cu administatia,cu autoritatile militare romane,cu comerciantii veniti din toate colturile imperiului;latina le oferea sansa de a iesii din cercul ingust al colectivitatii locale si de a se integra lumii civilizate,cu toate avantajele pe care acest lucru le comporta.Un rol important in atractia exercitata de latina era si prestigiul cultural de care se bucura.

2. Cu toate ca au existat puternice implantatii de colonii,garnizoane militare cu caracter permanent,etc. ,romanizarea nu a rezultat din deplasarea masiva a unor populatii romane in provinciii,ci din invatarea de catre provinciali a limbii latine.Nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca,cel putin in primele secole ale expansiunii teritoriale,latina era limba moderna a unei colectivitati lingvistice restranse.

3. Conditia favorizanta a romanizarii este includerea unui anumit teritoriu in statul roman: prezenta masiva a trupelor,aducerea de colonisti vorbitori ai limbii latine, instalarea unei administratii bine organizate,infiintarea unor asezari romane si a cailor de comunicatie care le deservesc,intemeierea de scoli,difuzarea credintelor religioase sunt factorii care fac sa creasca atat interesul pentru invatarea limbii latine,cat si prestigiul acesteia. In afara granitelor imperiului putem asista la invatarea limbii latine de catre o patura mai mult sau mai putin larga a populatiei,dar in la cel de al doilea element definitoriu al romanizarii,uitarea limbii autohtone. Romanizarea,inteleasa ca unitate a celor doua aspecte ale sale,este un fenomen de lunga durata,dar odata declansata este ireversibila(datorita insasi uitarii limbii autohtone),continuand si dupa dezmembrarea imperiului.

LATINA “ VULGARA” este o limba comuna,ambele sensuri pe care le comporta temenul suprapunandu-le destul de exact:

a)mijlocul lingvistic de comunicare folosit de majoritatea locuitorilor imperiului roman;

b)stramosul comun al limbilor romanice.

Din acest punct de vedere, ea este in acelasi timp o realitate concreta si o abstractie stiintifica:latina "vulgara" era vorbita realmente si era unitara-in sensul pe care il voi expune mai jos-,dar,pentru a-i defini trasaturile,e necesara neglijarea a tot ce,atat pe plan sincronic cat si diacronic,contravine,prin forta lucrurilor,acestei unitati.

Limba latina "vulgara" este aspectul vorbit al latinei, opunandu-se astfel latinei scrise. Acest element al definitiei este insa vag, deoarece,pe de o parte,felul de a vorbi difera dupa gradul de cultura,indeletniciri.situatie concreta,iar,pe de alta parte,;limba vorbita este mai expusa inovatiilor decat cea scrisa,evolutia ei fiind de aceea mai rapida.notiunile nu vor trebui deci precizate din punct de vedere social si cronologic.E de amintit ca numeroase trasaturi inovatoare din domeniul foneticii,sintaxei si lexicului erau comune latinei vorbite de toate paturile sociale.

Fiind opusa latinei scrise,latina populara este mai putin influentata de norma literara,propagata de scoala si de lectura. Era asadar felul de a vorbi al oamenilor putin cultivati,asupra carora norma literara nu actiona decat indirect si in restransa masura.In schimb,exista o norma,paralela cu norma literara,mai putin rigida si mai supusa variatiilor cronologice,care guverna folosirea latinei ca mijloc de intelegere comun intregii parti latinofone a imperiului,armatei,administratiei,etc.

am prezentat acest referat la seminarul de "Istoria limbii romane", la Facultatea de Litere, Universitatea Valahia din Targoviste