Menta - un element esențial în produsele cosmetice

Menta aparţine familiei Lamiaceae, creşte în zonele cu climat umed, în locuri semiumbrite, dar menta tolerează diferite condiţii de creştere, chiar şi locurile uscate şi însorite. Există aproximativ 25-30 specii de plante de mentă distribuite mondial, în Australia, America de Nord, Europa și Asia. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrișorul, maghiranul, salvia și levănţică. Frunzele sunt larg folosite în industria cosmetică, datorită compoziţie sale chimice. Astfel frunzele conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe polifenolice, taninuri şi flavonoizi, principii amare, precum şi vitaminele C, D, calciu, magneziu, zinc, potasiu, care sunt răspunzatori pentru un miros plăcut și specific. Plantele de mentă se folosesc pentru realizarea medicamentelor, a săpunurilor, pastelor de dinţi, gumei de mestecat sau chiar şi a prăjiturilor. Uleiul volatil conţinut în mentă are rol terapeutic pronunţat. În concluzie, menta îmbunătăţeşte sistemul respirator, elimină viruşii şi infecţiile şi dilată bronhiile. De asemenea, are şi rolul de calmant şi reglează digestia.

Aceste considerații justifică oportunitatea lucrării de a prezenta datele din literatură ce susțin aplicațiile practice în obținerea diverselor preparate cosmetice cu principii active extrase din mentă.

Introducere

Menta (Mentha x piperita) este o plantă medicinală aromată erbacee, perenă, din familia Lamiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: izmă de grădină, izmă bună, izmă proastă, izmă de les, camfor, mentă, mintă, mintă de grădină, mintă de câmp, minta calului, mintă sălbatică, vaeșniță.

Menta este una din cele mai vechi plante medicinale cunoscute. În „Papyrus Mers" se menţionează faptul că menta a fost folosită cu 1550 ani înaintea erei noastre în Egipt (Solacolu şi Kollo, 1936).

Japonezii cunoşteau şi cultivau cu mult mai înainte MeiUha arventis var. piperascens Mal. (menta japoneză), cu toate acestea ca produs medicinal a apărut cu mult mai tîrziu în anul 1948 de către Xamba Yasuroyi, care recomandă folosirea esenţei în apă pentru spălatul ochilor. Totodată, Margarita Panadero (1959) menţionează Japonia ca prima ţară din lume care în anul 1883 exporta mentol.

Mentha piperita este cunoscută ca plantă cultivată în scopuri medicinale în anul 1760 în Anglia, cînd s-au obţinut primele cantităţi de ulei volatil, fiind trecută în Farmacopeea Engleză (Solacolu şi Kollo, 1936; Topalov, 1962).

În Europa primele culturi de mentă au fost realizate la Hertfordshire, în Anglia, de către Eales. De aici cultura mentei s-a răspîndit prima oară în Anglia, în special în regiunea Mitcham (1750) şi apoi în toată lumea, fiind cunoscută sub denumirea de mentă Mitcham (Solacolu şi Kollo, 1936). Primele ţări în care se cultivă sunt Olanda şi Germania, în a doua jumătate a secolului trecut, extinzîndu-se apoi în Franţa, Italia, S.U.A., India, China şi Japonia.

În ţara noastră prima cultură experimentală a fost înfiinţată de Pater în anul 1908, la Cluj, pe o suprafaţă de 88 m2, cu stoloni obţinuţi de la preotul Iosef Agnelli din Csári ( Ungaria ), fapt pentru care această formă de mentă a figurat mulţi ani, în diferite lucrări, sub denumirea de M. piperita var. agnelliana (Pater, 1914).

Mai tîrziu, firma „Leo" din Dresda, prin filiala sa din Braşov, specializată în produse dentrifice, înfiinţează în scopuri industriale, în anul 1926, pe terenurile desecate de lângă Bod, prima plantaţie de 5 ha cu stoloni de M. Piperita – Mitcham adusă din Anglia şi Italia (Solacolu şi Kollo, 1936). Ca urmare a interesului deosebit acordat culturi şi a importanţei economice , în ciuda unor condiţii climatice nu prea prielnice din Ţara Bîrsei, în anul 1929 suprafaţa ocupată cu această cultură s-a extrins rapid, ajungând la 239 ha, de pe care s-au obţinut 7100 kg ulei volatil la distilăria înfiinţată la Bod.

În perioada 1930 – 1935 apar culturi de mentă tot de tipul Mitcham la Orăştie, sub îndrumarea şi din iniţiativa farmacistului Andrei Farago.

M. piperita este utilizată în industria medicamentelor, pastelor de dinţi, săpunurilor, băuturilor, iar M. Crispa în industria pastelor de dinţi şi gumei de mestecat.