Familia de Standarde ISO 9000

Familia de standarde ISO 9000

Generalități

La nivel internaţional, în anul 1946 a fost înfiinţată Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), cu scopul de a favoriza dezvoltarea standardizării pe plan mondial, pentru facilitarea schimburilor de produse şi servicii între ţări, pentru dezvoltarea cooperării în domeniul activităţilor intelectuale, ştiinţifice, tehnice, economice.

La început, activitatea ISO se limita doar la raţionalizarea standardelor contradictorii în domeniile industrial şi comercial, elaborate de-a lungul anilor în diferite ţări. Intensificarea relaţiilor economice dintre ţări, producţia în masă, extinderea nemărginită a pieţelor şi complexitatea operaţiilor comerciale au dat noi valenţe obiectivelor ISO, concretizate prin: organizarea coordonării şi unificării standardelor naţionale; elaborarea de standarde internaţionale, conţinând prescripţii comune, susceptibile de a fi utilizate la nivel naţional şi internaţional; organizarea schimbului de informaţii între ţări, privind activitatea de standardizare; cooperarea cu alte organizaţii internaţionale similare.

În prezent organizaţia cuprinde peste 50% din ţările membre ONU şi acoperă peste 90% din totalul comerţului internaţional. Rezultatele lucrărilor ISO se materializează prin publicarea de standarde internaţionale care sunt (sau nu) preluate în diferite ţări membre ale ISO fie direct, fie prin retranscriere. Colecţia de standarde ISO cuprinde peste 7000 de documente.

Activitatea propriu-zisă de elaborare a standardelor este realizată de către comitetele tehnice (Technical Committees - TC). Comitetele tehnice, în număr de peste 2000 sunt organizate pe cele mai diverse domenii (industrie, ştiinţă, agricultură, sănătate, etc.), cu excepţia electrotehnicii. Pentru tot ceea ce priveşte acest domeniu, ISO şi-a afiliat în anul 1947 Comisia Electrotehnică Internaţională.

ISO acoperă prin activitatea sa un vast evantai de probleme, cele mai multe fiind legate direct de interesele consumatorilor, reflectate şi prin relaţiile sale cu organisme precum: Centrul Internaţional de Promovare a Calităţii şi de Informare a Consumatorilor (CIPQ); Organizaţia Internaţională a Uniunii Consumatorilor (IOCU); Organizaţia Internaţională a Muncii (OIT); Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO); Centrul Internaţional de Etichetare (ILC); Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) etc.

Standardele din seria ISO 9000 reprezintă prima abordare sistemică şi standardizată internaţional a managementului calităţii unei organizaţii, indiferent de mărimea sau domeniul de activitate al acesteia. Aceste standarde nu sunt specifice nici unui produs sau serviciu particular, fiind generice şi cu aplicare atât în mediile de afaceri cât şi în instituţiile publice. Acesta este şi motivul pentru care în vocabularul specific acestor standarde nu întâlnim termeni precum “firmă”, “întreprindere”, ci doar pe cel de “organizaţie”.

Faptul că standardele ISO 9000 sunt concepute la modul generic înseamnă că fiecare organizaţie are posibilitatea de a-şi organiza sistemul de management al calităţii în mod individual, în concordanţă cu necesităţile proprii, prin alinierea modului de lucru, a documentelor, a înregistrărilor la ceea ce recomandă standardele. Aşadar, modalitatea concretă de proiectare şi aplicare a unui SMC depinde de obiectivele, produsele, procesele şi practicile specifice fiecărei organizaţii.

Calitate, conform ISO 9000:2000

Asigurarea calităţii este definită drept “Parte a managementului calităţii concentrată pe furnizarea încrederii că cerinţele calităţii vor fi îndeplinite”(ISO 9000:2000).

Asigurarea – reprezintă o declaraţie realizată în scopul de a inspira încredere în abilitatea organizaţiei;

Asigurarea calităţii - reprezintă tot o declaraţie realizată în scopul de a inspira încredere că o anumită organizaţie este capabilă să livreze în permanenţă produse şi servicii care îndeplinesc cerinţele specificate şi implicite.

În vederea realizării acestui nivel corespunzător de încredere, firma va pune un accent deosebit asupra proiectării şi creşterii eficienţei proceselor. Se materializează astfel o nouă filozofie care porneşte de la ideea prevenirii apariţiei defectelor şi înlăturarea cauzelor acestora în vederea atingerii nivelului corespunzător de încredere.