Antidepresivele

INTRODUCERE

Generalităţi

1.1 Efectele antidepresivelor

Efectul antidepresiv a fost descoperit întâmplător studiindu-se efectele clinice ale unor derivaţi de fenotiazine.Cu această ocazie s-a constatat că înlocuirea atomului de sulf al nucleului fenotiazinic cu o grupare de etil generează molecule lipsite de proprietăţi neuroleptice,dar care posedă efecte antidepresive.În acest fel a luat naştere o gamă largă de medicamente antidepresive numite în acord cu structura lor chimică,antidepresive triciclice.

Ulterior au apărut şi medicamente antidepresive cu alte structuri chimice dar antidepresivele numite tricilice au rămas medicamente de referiţă în domeniu.Mecanismul de acţiune al medicamentelor antidepresive nu este la ora actuală suficient de clar elucidat.Modelele de farmacologie experimentală sunt în general puţine.Cele mai sensibile sunt o serie de teste în cadrul cărora medicamentele antidepresive înlătură fenomenele aşa-numite de neputinţă învâţată.

Din punct de vedere al neurotransmiţătorilor cerebraliminfluenţaţi de medicamentele antidepresive,creşte disponibilul unor neurotransmiţători în fanta sinaptică,cum ar fi serotonina,noradrenalina sau dopamina fie prin împiedicarea recaptării acestora,fie prin împiedicarea metabolizării lor. De asemenea,în în funcţie de preparat, antidepresivele blochează uneori receptori colinergici de tip muscarinic,receptori α-adrenergici sau histaminergici.

1.2 Reacţii adverse

Cele care ţin de efectul antidepresiv,cum ar fi creşterea riscului de suicid,hipomania sunt prezente practic pentru toate medicamentele antidepresive.De asemenea medicamentele antidepresive pot produce, cam la 30% din bolnavi, tremor,tulburări de vorbire şi foarte rar,pot produce crize convulsive,care nu impun oprirea tratamentului,cu supravegherea atentă a bolnavului.

Diminuarea sau creşterea activităţii psihomotorii şi chiar efectele anxiogene se pot manifesta în funcţie de preparat.În special antidepresivele triciclice pot produce tulburări de memorie.În literatura de specialitate se menţionează posibilitatea ca aceste tulburări de memorie să fie datorate în fapt proprietăţilor antimuscarinice ale medicamentelor respective şi deci să nu fie legate strict de efectul antidepresiv. De asemenea antidepresivele triciclice prezintă frecvent reacţii adverse somatice de tip parasimpatolitic, α-adrenolitic sau simpatomimetic.Cele mai importante sunt probabil hipotensiunea ortostatică şi aritmiile cardiace.La acestea se adaugă fenomene anticolinergice precum uscăciunea gurii,tulburări de vedere,constipaţie,risc de glob vezical la bolnavii cu adenom de prostată,agravarea glaucomului.

Capitolul I

Antidepresivele inhibitoare specifice ale recaptării serotoninei

Având în vedere că sunt în general medicamente mult mai costisitoare decât antidepresivele triciclice,ele se utilizează de obicei atunci când medicaţia antidepresivă pe bază de medicamente triciclice nu poate fi aplicată pacientului din cauza reacţiilor adverse pe care le provoacă.

1.1 Farmacotoxicologie

Avantaj: Cardiotoxicitatea (tahicardie şi aritmii) este mult mai redusă decât în cazul aminelor triciclice tipice, datorită absenţei efectelor de tip catecolaminic.

1.2. Reacţii adverse

Reacţiile adverse specifice ale inhibitoarelor specifice ale recaptării serotoninei (ISRS) sunt de tip efecte secundare serotoninergice:

-anxietate,greaţă, anorexie

-dureri de cap, tulburări vasculare

-disfuncţii sexuale prin pierderea libidoului,inhibarea ejaculării

1.3. Interacţiuni

Asocierea ISRS cu IMAO sau cu alte medicamente serotoninergice poate declanşa sindromul serotoninergic. Sindromul serotoninergic este deprimat de un exces de serotonină în SNC şi este o stare toxică manifestată prin tulburări mentale, vegetative şi neuromusculare.

Proiect prezentat in cadrul Scolii Postliceale Sanitare "Dimitrie Cantemir