1.DEFINIREA TERMENULUI DE INUNDAÞIE
Adesea, noþiunile de viiturã ºi inundaþie sunt utilizate ca sinonime, deºi diferenþele dintre cei doi termeni
sunt foarte clare. Semnificaþia hidrologicã a noþiunii de viiturã a fost prezentatã mai sus.
Inundaþia reprezintã în sensul cel mai general, acoperirea cu apã a unui spaþiu care în mod normal este
emers sau uscat. Dintre multiplele definiþii care au fost date inundaþiilor de-a lungul timpului (Chow, 1973; Ward,
1975, 1978; º.a.), ca fenomene hidrologice, considerãm cã cea mai adecvatã este cea din Glosarul Internaþional de
Hidrologie OMM – UNESCO (1992) conform cãreia inundaþia reprezintã „punerea în submersie a albiei majore de
cãtre apa care debordeazã din albia minorã sau acumularea apei provenite din precipitaþii sau topirea zãpezilor în
zone cu drenaj natural insuficient”. Inundaþiile pot fi provocate de viiturile fluviale, dar ºi de alte fenomene
hidrologice: ridicarea nivelului apelor freatice ºi stagnarea lor la suprafaþa solului, furtuni, maree, valuri (tsunami),
ce provoacã inundaþii litorale º.a.. În mediul urban sunt frecvente inundaþiile pluviale urbane generate de
precipitaþii de mare intensitate ºi de capacitatea insuficientã a reþelei de canalizare de a prelua apa pluvialã º.a.
O viiturã produsã pe un râu poate determina sau nu o inundaþie, în funcþie de debitul de apã care se
scurge.
2. TIPURI DE INUNDAÞII
În funcþie de factorii care contribuie la producerea lor ºi de spaþiile care sunt afectate, se disting mai multe
tipuri de inundaþii, dintre care cele mai frecvente sunt inundaþiile fluviale, litorale ºi urbane.
Inundaþiile fluviale sunt generate de revãrsarea apei unui organism fluviatil peste limitele albiei minore în
spaþiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitaþiile bogate, creºterea nivelului
apei ca urmare a agradãrii albiei prin aluvionare, blocaje de gheaþã, ruperea digurilor ºi barajelor º.a.
Inundaþiile litorale afecteazã zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni puternice ce
provoacã valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor; creºterile mareice amplificate de
furtuni. În funcþie de factorii generatori, inundaþiile litorale pot fi cu apã sãratã sau salmastrã.
Inundaþiile urbane sunt datorate dimensionãrii necorespunzãtoare sau a întreþinerii defectuase a
sistemului de drenaj urban, care, în timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor
pluviale.
Alte tipuri de inundaþii:
- inundarea zonelor joase de la baza versanþilor prin acumularea apei de ºiroire de pe versanþi;
- inundare prin exces de apã subteranã (în zonele cu pânza freaticã apropiatã de suprafaþa
topograficã).
Inundaþiile pot avea caracter natural sau accidental.
Inundaþiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitaþii bogate, topirea zãpezilor, valuri º.a.
Inundaþiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea barajelor ºi a digurilor, lucrãri
hidrotehnice necorespunzãtoare, exploatarea defectuoasã a unor asemenea lucrãri º.a. În general inundaþiile
accidentale au consecinþe foarte grave asupra societãþii umane ºi provoacã dezechilibre ecologice importante.
3. CAUZELE INUNDAÞIILOR
Cauzele care genereazã viiturile ºi inundaþiile se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii. Frecvent, cauzele
viiturilor/inundaþiilor se clasificã în naturale ºi antropice. Amploarea inundaþilor este datã atât de factorii
declanºatori, cât ºi de factorii favorizanþi.
3.1.Cauze naturale
Între factorii naturali declanºatori ai viiturilor ºi inundaþiilor, se înscriu: condiþiile climatice, creºterea
nivelului mãrii, cutremurele de pâmânt, alunecãrile de teren:
Condiþiile climatice reprezintã cauza principalã a producerii viiturilor ºi inundaþiilor. Ele determinã
manifestarea unor asemenea fenomene, atât direct, cât ºi indirect, prin diferite aspecte.
Ploile, mai ales cele torenþiale de intensitate crescutã ºi cu cantitãþi mari de apã cãzutã într-o perioadã
scurtã de timp, constituie o cauzã climaticã aflatã frecvent la originea viiturilor ºi inundaþiilor fluvialeºi urbane.
Inundaþiile din iulie 1975, din iunie 1979 de pe Argeº, din iunie 1988 ºi din iunie-august 1991 de pe Siret, etc,
inclusiv cele din iulie, august ºi septembrie 2005 au fost generate de ploile abundente. Precipitaþiile bogate din
iulie 2005 (peste 200 l/m2) au produs un debit de 2800m3/s pe Trotuº, la postul Vrânceni. Ca urmare 2 persoane au
decedat, 16 case au fost distruse, 709 au fost inundate, 18 poduri ºi 179 de podeþe au fost rupte, 1,5 km de drum
naþional a fost inundat, 300 de fântâni ºi 181 ha de teren arabil etc (Gabor, 2005).
Topirea rapidã a zãpezilor datoratã invaziei unor mase de aer de aer cald stã la baza formãrii viiturilor de tip
nival, frecvent provocatore de inundaþii. Topirea bruscã a zãpezilor ºi a gheþarilor poate fi generatã ºi de erupþii
vulcanice în arealele active din punct de vedere vulcanic. Viitura din decembrie 1995-ianuarie 1996 a fost generatã
în primul rând de topirea zãpezilor. Ea a afectat cu precãdere râurile din vestul ºi centru þãrii, depãºindu-se debite
cu probabilitãþi de retur de 10 ani pe Mureº la Ocna Mureº ºi Alba Iulia (Mustãþea, 2005). Topirea zãpezilor
suprapusã cu cãderea precipitaþiilor poate conduce la producerea unor viituri de tip mixt însoþite de inundaþii.
În România acest fenomen a fost caracteristic pentru inundaþiile ºi viiturile catastrofale produse în luna
mai 1970 pe râurile din Transilvania, pe Olt, pe Siret si pe Dunãre. În primele 4 luni ale anului 1970 au cãzut
precipitaþii abundente care au saturat solul, iar la munte au generat un strat de zãpadã de grosimi apreciabile. În
primele 14 zile din luna mai precipitaþiile bogate cãzute au gãsit un sol saturat ºi s-au scurs în proporþie de 80%, iar
la munte au topit zãpezile. Pe Someº, la Satu Mare, debitul a ajuns la 3200 m3/s, iar la Sighiºoara, Târnava Mare a
ajuns aproape la nivelul primului etaj (Grecu, 2004). Probabilitatea de depãºire a debitelor înregistrate a fost
cuprinsã între 1% ºi 0,5%, deci au fost viituri rare (Stanciu, 2004). În 1970, ca urma a inundaþiilor, au fost afectate
total 83 de localitãþi, parþial 1528 ºi au fost evacuate 256000 de persoane (Grecu, 2004).
Temperaturile foarte scãzute ale aerului în regiunile reci ºi temperate determinã producerea de sloiuri ºi
poduri de gheþã care afecteazã scurgerea apei râurilor. Încãlzirea aerului ºi precipitaþiile lichide specifice perioadei
de trecere cãtre sezonul cald determinã creºteri ale debitelor ºi vitezei apei, care antreneazã cu ele blocuri de
gheaþã ce se pot aglomera în sectoarele de îngustare ºi de meandrare, formând baraje naturale (zãpoare) care
blocheazã scurgerea, generând creºteri de nivel în spatele acestora sau scurgeri puternice în momentul ruperii,
provocatoare de inundaþii (Piºota, Zaharia ºi Diaconu, 2005).
Pe Dunãre, cea maispectaculoasã creºtere de nivel datoratã unui asemenea fenomen a fost consemnatã
în anul 1838 când gheþurile au blocat fluviul în dreptul oraºului Budapesta, nivelurile depãºind cu 2 m pe cele mai
mari înregistrate, deºi debitele s-au situat în limite normale (5000 – 6000 m3/s). În urma acestui blocaj natural
datorat zãporului, nivelurile crescute ºi acþiunea gheþurilor sub influenþa vânturilor au afectat partea de est a
oraºului, distrugând 4254 de case ºi inundaând o suprafaþã de cca. 6000 kmp (Grecu, .2004).
În România inundaþiile provocate de zãpoare sunt frecvent întâlnite pe râurile de munte cu albii ce
prezintã alternanþã de sectoare lãrgite ºi înguste sau de meandre (de exemplu, Bistriþa superioarã).
Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni genereazã inundaþii ale coastelor
marine, provocând pagube materiale ºi umane de proporþii. Astfel de inundaþii sunt specifice zonelor costiere din
golful Mexic (peninsula Florida), în jurul Philipinelor, în India, China, Bangladesh, pe þãrmurile Europei vestice (în
special în Olanda ºi Belgia) (Grecu, 2004).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.