Introducere
Semnalul de alarmă în dezvoltarea automobilului cu motor cu ardere internă, l-a dat poluarea atmosferei în zona urbană. Raportul anual din 9 Feb 1989, al World Watch Institute din Washington atrage atenţia omenirii că, dacă nu se va reduce nivelul eliberării în atmosferă a substanţelor poluante există riscul ca locuitorii Terrei să declanșeze fenomenul de încălzire globala. Cantităţile mereu sporite de anhidridă carbonică (cu o creştere anuală de 0,4%), oxizi de azot, oxizi de carbon, vapori de plumb, clorofluorocarburi (gaze cu spor anual de 5%) contribuie la încălzirea atmosferei prin distrugerea stratului de ozon care protejează planeta de radiaţiile ultraviolete. Pe lângă poluarea chimică a atmosferei un alt mare produs nociv de care se face vinovat automobilul faţă de mediul ambiant este zgomotul. Acţionând asupra scoarţei cerebrale, zgomotul provoacă iritaţii nervoase accelerează procesul de oboseală, slăbeşte atenţia şi reacţiile psihice. Apare aşadar, evidenta oportunitate a utilizării unui vehicul nepoluant şi silenţios în circulaţia urbană această concluzie este cea care, la începutul anilor 60 a redeschis era automobilelor electrice. Cercetările au primit apoi, un nou impuls odată cu atingerea apogeului unui nou fenomen: criza energetică, fenomen de exploatare, care la nivelul anului 1973 a pus in evidenta problema disponibilităţilor de rezerve de ţiţei,determinând statele lumii să treacă la programe concrete de cercetare şi dezvoltare. Fiecare ţară încearcă alternative pentru ţiţei, în funcţie de sursele de energie autohtone, gaze naturale (rezerve epuizabile aproape în aceeaşi măsură ca şi ţiţeiul), cărbune precum producerea de metanol,hidrogen,energii regenerabile, etc.
Utilizarea energiei electrice este favorabilă prin faptul că infrastructura necesară, sub forma sistemelor de distribuţie publică este deja disponibilă şi poate fi folosită cu mici modificări. De asemenea electricitatea, spre deosebire de alcooli sau benzină sintetică poate fi produsă din toate sursele primare de energie cunoscute, ceea ce reprezintă un factor esenţial în eventualitatea că una din aceste forme devine deficitară. În comparaţie cu vehiculele propulsate prin motoare cu combustie internă, VEM autonome alimentate de la acumulatoare electrice prezintă un randament electric mai superior. În timp ce la vehiculele din prima categorie numai 14% din energia totală este folosită pentru tracţiune, la VEM energia utilizată este de 50 % din energia totală.
Dezvoltarea vehiculelor electrice este strâns legată de evoluţia electricităţii şi a tehnologiilor de conversie a energiei electromecanice. La începutul anilor 1800, mijloacele de transport erau propulsate doar prin puterea aburului, deoarece legile inducţiei electromagnetice, şi prin urmare, motoarele şi generatoarele electrice nu erau încă descoperite. Faraday a descoperit în 1831 legea inducţiei electromagnetice şi la scurt timp a inventat motorul de curent continuu. Primele vehicule echipate cu baterii nereîncărcabile au fost testate în 1834 si 1851. Bateriile electrice cu plumb au fost realizate în 1859, iar în 1874 au fost utilizate pe un vehicul electric.
Fig. 1 Modul de amenajare a echipamentului electric.
1. Schema bloc a instalației electrice la electromobil
Pedala de acceleratie este conectata la doua potentiometre, care traduc miscarea de translatie a pedalei intr-un semnal variabil ce comanda invertorul. Semnalul dat de potențiometre spune invertorului cat de multa putere sa furnizeze motorului electric. Sunt doua potențiometre din motive de siguranță, invertorul citește ambele potențiometre si se asigura ca ambele dau același semnal. Daca nu, el nu funcționează.
1. http://ro.wikipedia.org
2. www.venturifetish.fr
3. www.teslamotors.com
4. www.wrightspeed.com
5. http://www.econogics.com/ev/evhistry.htm
6. http://www.newton.mec.edu
7. http://www.dassault.fr
8. http://sloan.stanford.edu
9. http://mikes.railhistory.railfan.net
10. http://inventors.about.com
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
