Captarea CO2 Post-Combustie

Captarea CO2 post-combustie

1. Introducere

Industria energetică, industria chimică, metalurgia, fabricarea cimentului, transporturile, arderea deşeurilor, sunt cele mai importante surse de emisie a gazelor cu efect de seră care contribuie la încălzirea globala. În prezent, la nivel global sunt emise în atmosferă 22 mld. tone de CO2, din care 8 mld. tone provin din arderea cărbunelui.

Sistemul energetic bazat pe cărbune este responsabil în mare parte de emisiile poluante. În acelaşi timp, însă rămânem dependenţi de cărbune în următorii ani: cărbunele este mai ieftin şi la îndemână.

Nigel Yaxley, fost preşedinte al asociaţiei Euracoal, spune că sursa de energie cu cea mai rapidă creştere la nivel mondial rămâne cărbunele (3,1 % creştere în 2008). Drept urmare, tehnologiile care să permită extragerea şi exploatarea curată a cărbunelui sunt indispensabile: “Captarea şi stocarea cărbunelui trebuie să fie parte din soluţia de reducere a emisiilor”.

Uniunea Europeana a adoptat obiective ambiţioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, care nu pot fi îndeplinite fără o reducere semnificativă a emisiilor de CO2 produse prin utilizarea combustibililor fosili.

Această reducere este posibilă din punct de vedere tehnic şi prin aplicarea a trei tipuri de masuri :

- îmbunătăţirea eficienţei energetice;

- utilizarea surselor de energie regenerabila;

- captarea şi stocarea bioxidului de carbon emis în mod curent.

Eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie reprezintă, pe termen lung, cele mai durabile soluţii atât pentru siguranţa aprovizionării cu energie cât şi pentru conservarea climatului. Se preconizează că Uniunea Europeana trebuie să reducă cu 8 % emisiile de gaze cu efect de seră în perioada 2008 – 2012, iar pe termen lung, emisiile de gaze cu efect de seră trebuiesc reduse cu aproximativ 70 %, comparativ cu anul 1990. Ţintele stabilite nu pot fi realizate fără captarea şi stocarea dioxidului de carbon în formaţiuni geologice.

2. Tehnologii preconizate de captare a dioxidului de carbon

Captarea şi stocarea de CO2 este o măsură care împiedica eliberarea în atmosfera a

bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili.

Deoarece bioxidul de carbon este un gaz cu efect de sera important, grupul

interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC) considera că tehnologia captării şi stocării CO2 ar putea contribui la limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 15÷55%, prin urmare la combaterea schimbărilor climatice.

În multe ţari se realizează cercetări intense pentru studiul unor noi şi promiţătoare concepte privind îmbunătăţirea tehnologiilor existente în scopul reducerii costurilor şi a energiei consumate în procesul de captare.

Potrivit IPCC, există trei tehnologii de captarea a dioxidului de carbon:

- tehnologia pre-combustiei;

- tehnologia oxi-combustiei;

- tehnologia post-combustiei.

3. Transportul dioxidului de carbon

După captare, CO2 trebuie transportat la siturile de stocare adecvate. Transportul se face prin conducte, care constituie, în general, cea mai ieftină formă de transport. În 2008, în Statele Unite au existat aproximativ 5.800 km de conducte de CO2 Aceste conducte sunt utilizate în prezent pentru transportul CO2 la câmpurile de producţie petrolifera, unde producţia de CO2 este injectat în câmpuri mai vechi pentru producerea ţiţeiului. Injectarea CO2 pentru producerea de petrol este, în general, numită "recuperare marită de ţiţei" sau EOR. În plus, există câteva programe pilot, aflate în diferitele stadii pentru testarea stocării pe termen lung a emisiilor de CO2 în formaţiuni geologice neproducătoare de petrol. Se mai pot utiliza sisteme COA de bandă rulantă sau nave. Aceste metode sunt în prezent folosite la transportul de CO2 pentru alte aplicaţii.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

Facultatea de Energetică