Proiectarea unei rețele inteligente celulare de comunicații mobile în sistemul GSM-900

1 NOȚIUNI GENERALE ALE SISTEMULUI GSM900.

1.1 CARACTERISTICILE TEHNICE DE BAZĂ.

Sistemul GSM a fost elaborat ca un sistem pan-european, dar în ziua de azi se utilizează larg în toată lumea. Reprezintă un sistem de generaţia a 2-a digital, a fost implementat în 1991.

GSM are o capacitate de pînă la 10 ori mai mare decît sistemele de comunicaţii mobile analogice din următoarele cauze:

1) Înlocuirea transmisiunii semnalului vocal, ce efectuează o modulaţie analogică purtătoare cu modulaţia digitală a purtătoarei canalului, aceasta a permis de a micşora relaţia semnal/zgomot pentru transmiterea calitativă a semnalului şi de asemenea a permis de a micşora cu mult distanţa de reutilizare a frecvenţei

2) Introducerea controlului puterii de emisie la ME şi BS, transmisiunea discontinue a semnalului, utilizarea saltului de frecvenţe

3) Utilizarea metodei de acces TDMA, ce presupune iniţial divizarea benzii alocate de frecvenţe în benzile de canal şi divizarea funcţionării acesteia , de obicei fiecare slot este acordat pentru comunicaţie într-un singur sens unui singur abonat.

GSM extinde funcţia de mibilitate la nivelul abonatului şi efectuează cîteva etape de securizare a informaţiei.

1 etapă – cifrarea informaţiei pe canalul radio după un algoritm şi o cheie specială

2 etapă – utilizarea obligatorie în reţelele GSM a cartelei SIM(modul de identificare a abonatului) accesul la care se face printr-un cod PIN(numărul de identificare a abonatului).

În GSM se efectuează controlul echipamentelor mobile utilizate în reţea pentru aceasta la fiecare acces al reţelei reţeaua controlează IMEI (Interntional Mobile Equipmrnt Identity).

Sistemul GSM este realizat în 2 variante: GSM 900 şi GSM 1800.

1.2 ARHITECTURA REȚELEI GSM.

Arhitectura reţelei GSM are următoare structură:

Sistemul GSM constă din 3 subsisteme:

1. RSS – Radio Subsystem

2. NSS – Network and Switching Subsystem

3. OMS – Operating and Switching Mentinance Subsystem

La rîndul său RSS conţine următoarele elemente:

1) ME – obligatoriu trebuie să aibă cartela SIM

2) BTS – Base Transiever System (sistem de emisie/recepţie de bază)

3) BSC – Base Station Controler (controlerul BS)

La rîndul său NSS conţine următoarele elemente:

1) MSC – la care se conectează

a) XC – transcoderul ce efectuează conversia semnalului radio

b) IWF – Interworking Function – funcţie de interconectare

c) EC – EchoCanceler – suprimator de ecou

2) EIR – Equipment Identity Register

3) VLR – Visitor Locaton Regiter (registru de localizare a vizitatorilor)

4) HLR – Home Location Register (registru de localizare a abonaţilor proprii)

5) AuC – Autentification Center (centru de autentificare)

La rîndul său OMC conţine următoarele elemente:

1) OMC – Operating and Mentinance Center

2) NMC – Network Management Center

1. Ion Bănică, „Reţele de comunicaţii între calculatoare”, Bucureşti, Teora 1998.

2. Iancu Ceapă, „Sisteme numerice de transmisiuni prin fibra optică”, Bucureşti, Matrix Rom 1998.

3. Borcoci Eugen, „Sisteme de comutaţii digitale”, Bucureşti, Europa Nova 1995.

4. Tatiana Rădulescu, „Telecomunicaţii”, Bucureşti, Matrix Rom 1999.