Rolul muzicii și al educației muzicale

Educatia reprezinta o activitate sociala complexa de pregatire a personalitatii umane in raport cu idealul si cu posibilitatile societatii, pregatire care urmareste integrarea sociala si care se realizeaza in mod intentionat, planificat, constient, cu un scop si cu o finalitate masurabila, dinainte stabilita.

Copilul, la nastere, este dotat numai cu potentialitati latente ale devenirii umane. Pentru a deveni ,,om", trebuie sa asimileze creator si esentializat experienta sociala care nu este data prin codul genetic ci numai prin intermediul educatiei si al relatiilor sociale. Asadar, educatia constituie o necesitate biopsihica a individului si a societatii. In arta, fiecare creatie este un nou produs, cu pozitie complementara fata de cele precedente si viitoare, care nu anuleaza valoarea functionala a operelor autentice anterioare. Arta nu este ,,muzeala".

Arta este efectul activitatii estetice si in acelasi timp cauza ei virtuala. Ea este produsul sau expresia frumosului, obiectivizat, materializat, tradus in exterior sau al frumosului activ, exprimat si productiv. Considerata la modul finalist, arta este mijlocul de a comunica o emotie. Fiecare dintre noi este putin pictor, sculptor, muzician, actor, poet sau prozator insa mai putin in raport cu cei care sunt numiti astfel tocmai pentru gradul ridicat in care poseda dispozitiile si energiile cele mai comune ale naturii umane si tot atat de putin cat poseda un pictor din intuitiile si reprezentarile unui poet sau chiar din ale unui pictor. In afara acestora, exista numai impresii, senzatii, sentimente, impulsuri si emotii.

Pentru a crea, este nevoie de intensitate, profunzime si de patrundere, inteligenta, spirit de sinteza dar si de o mare forta de intuitie la care se adauga finete si aptitudini pentru lucrari minutioase. Pentru a crea este nevoie de amplitudine, adica de o mare bogatie de material de elaborat, bogatie de memorie, un spirit complex, larg, enciclopedic.

De asemenea, este nevoie de viteza. In acest sens, sunt necesare vivacitatea, usurinta, rapiditatea, acuitatea spiritului, observatia si sesizarea rapida. Si nu in ultimul rand, pentru a crea, este nevoie de frecventa, adica de repetare, reluare si multiplicare a observatiilor, experientelor si argumentelor. Arta are functie formativa enorma si de neinlocuit iar educatia estetica este un proces de asimilare prin traire a valorilor si de exprimare a mijloacelor artistice ale personalitatii. Capodopere, pentru toate varstele, exista in toate domeniile artei. Educatia estetica nu se poate face pe productii extraestetice pentru ca ea are specificul ei iar primul criteriu de selectie al operelor pentru realizarea obiectivelor educatiei estetice este criteriul valoric, de a satisface preponderent necesitati spirituale. Frumosul se exprima in bunuri care incorporeaza categorii estetice cum sunt tragicul, comicul, umorul, sublimul, eroismul, grotescul, etc.

Muzica are o mare forta expresiva. Ea detine un rol important in educatia estetica mai ales ca insoteste ritualuri, manifestari de gestica si coregrafie, de poezie, sport, de munca, teatru, cinematograf. Educatia muzicala trebuie sa se faca prin contactul cu muzica: elevul sa fie in ipostaza de auditor si interpret, apoi de creator. Forme: lectia de muzica, ansamblul coral, auditiile muzicale, participari organizate la concerte, concursuri, formatii, cercuri muzicale de interpretare si de creatie, etc. Educatia muzicala incepe cu formarea priceperii de a audia, de a dobandi limbajul muzical, de a-i deslusi sensurile. Cadre didactice de diverse specialitati precum si cercetatori in domenii variate ale cunoasterii - matematicieni, filozofi, lingvisti, etc. - subliniaza deseori ideea ca specialitatea lor are cel mai mare rol in formarea si desavarsirea personalitatii umane. Aceasta teorie nu a fost pusa in evidenta prin cercetari interdisciplinare riguroase, numeroase aspecte ale mecanismului formarii personalitatii, -prin asimilarea continutului diverselor stiinte sau arte- fapt care a dat prilejul ca afirmatii ipotetice sa fie preluate ca adevaruri certe, sporind gradul de subiectivitate al unor teorii. Chiar si o parte din specialistii in muzica au emis teorii susceptibile de completari si ameliorari cu privire la implicatiile muzicii in terapeutica