Piotr Ilici Ceikovski

Spirit framantat, cautand fericirea (tema constanta a umanismului culturii ruse) si eliberandu-se de zbucium prin arta compensatoare (chiar si in incheierile lirico-tragice ale unor lucrari), Ceaikovski apare ca exponentul rezolvarii problematicii simfonice (abordata uneori din unghiuri de vedere programatice, dar tratata nu ilustrativ, ci eminamente muzical) in zonele luminoase ale increderii nestramutate in viata, in om si in valorile sale. Concertul nr. 1, in si bemol major, pentru pian si orchestra, op. 23 este una dintre cele mai indragite lucrari ale lui Ceaikovski.

Este elaborat intre anii 1847 si 1875. Popularitatea acestui concert se justifica prin inventia melodica de mare prospetime, pe contraste simfonice pline de efect, prin solicitarea la maximum a laturii virtuoze in partitura solistica (Petre Codreanu). Joi, 13 decembrie, si vineri, 14 decembrie, in sala Ateneului, Filarmonica George Enescu a sustinut un concert, sub bagheta lui Valeri Vatchev (dirijorul principal si director muzical al Filarmonicii din Vrata). Solistul invitat a fost pianistul Eugen Albulescu, care a interpretat Concertul nr. 1, in si bemol major, pentru pian si orchestra, op. 23, de Piotr Ilici Ceaikovski.

Stiu ca v-ati nascut in Romania, dar ca de mai multi ani sunteti stabilit in Noua Zeelanda. Unde a inceput, insa, cariera dumneavoastra muzicala? Ati putea face o scurta poveste legata de acest moment? Cariera mi-a inceput, cu adevarat, in Noua Zeelanda, cand am inceput din nou sa studiez pianul. In Romania schimbasem focusul si facusem percutia, pentru a-l urma pe tatal meu, care a fost timpanist la Filarmonica Enescu. Deci, cand ne-am mutat in Noua Zeelanda, am recuperat iubirea de pian, plus ca am fost avantajat de faptul ca parintii mei au avut un soc cultural cumplit, drept urmare nu au mai avut energia suficienta de a face presiune pentru a ma determina sa fiu mare muzician. Cu alte cuvinte, am avut timp suficient si nici o presiune. Plus ca nu vorbeam engleza bine, asa ca am gasit in studiul pianului un timp plin de solitudine, fapt care m-a ajutat sa trec mai usor peste lipsa prietenilor mei buni din Romania, cu care nu puteam avea nici un fel de legatura (anul fiind 1984, inainte de revolutie). Din programul concertului, am aflat ca talentul dumneavoastra a fost marcat de numeroase premii, ceea ce inseamna, de buna seama, o recunoastere internationala. Considerati ca ati fi avut acelasi drum daca ati fi ramas in Romania? Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca as fi fost in Romania.

Stiu ca Romania are un sistem de educatie diferit de cel din Vest. Multi romani capata premii la toate concursurile internationale. Dar eu nu pot sa speculez in legatura cu ce mi s-ar fi intamplat mie. Legat de intrebarea precedenta, puteti stabili un raport intre situatia muzicii clasice in Occident si situatia din Romania? V-as ruga sa aveti in vedere si segmentul publicului.

Muzica in Vest este diferita de muzica din America. In Vest reprezinta o ...