Nicicand nu a patimit mai aspru spiritul romanesc, nicicand zborul catre sine insusi nu i-a fost curmat mai dureros decat in perioada celor cincizeci de ani de regim comunist. Toate manifestarile spirituale ale unui intreg popor au fost inabusite cu cruzime, incepand prin demolarea bisericilor, continuand cu cenzura nemiloasa a operelor de arta si sfarsind prin sofisticatul sistem de opresiune ideologica, numit ironic Securitate care a ucis spiritul chiar acolo unde ar fi parut imposibil de atins: in oameni. Putini au fost cei care au supravietuit acestui genocid spiritual. Multi au sfarsit in spatele gratiilor, multi au ales solutii de compromis doar pentru a-si pastra libertatea gandirii. Mai sunt si cei care au sfidat cenzura comunista, refuzand sa se supuna unui regim absurd si putred de la radacini.
Muzica romaneasca a fost obiectul unei astfel de cenzuri, asemenea multor alte domenii ale creatiei spiritului. In cazul muzicii atentia a fost sporita, in special datorita faptului ca prin intermediul ei, eventualul mesaj subminator si-ar fi atins in mod direct grupul tinta. Sunt cunoscute masurile luate impotriva manifestarilor muzicale, mai ales incepand din a doua jumatate a anilor 70: asa-zisii pletosi erau arestati si batuti, muzica rock era considerata burgheza, iar chitara electrica mult prea zgomotoasa, blugii erau indecenti iar versurile mai profunde erau de la inceput considerate ca avand implicatii politice. Si acest caz au existat cei care s-au comformat noilor cerinte si cei care si-au pastrat crezul spiritual. Dintre acestia din urma, poate cel mai reprezentativ grup a fost PHOENIX.
Formatia Phoenix a jucat un rol foarte important in evolutia muzicii romanesti. Ei au fost primii romani care au impins limitele rock-ului progresiv pana la maximum, experimentand mereu noi teme, noi variatiuni, insa meritul deosebit al Phoenix-ului nu consta doar in inovatiile in tehnica interpretarii muzicale, ci si in versurile melodiilor, element cheie in albumele lor conceptuale, versuri de un lirism veritabil, impletindu-se armonios cu notele pentru a crea senzatii unice, inconfundabile.
Principala caracteristica a pieselor grupului este valorificare folclorului romanesc intr-o maniera inegalabila pana acum. Folclorul este privit nu doar ca sursa de inspiratie, ci ca stare de spirit, ca entitate indispensabila fiintei nationale. Folclorul apare, in interpretarea formatiei Phoenix, ca centru al spiritualitatii romanesti, invaluit in mister, in legenda, in mit, cu ritmurile sale frenetice, cu eroii sai, cu vraja sa inexplicabila. Pierdut in negura vremurilor, folclorul capata noi valente in prelucrarile membrilor trupei.
In albumul Cei ce ne-au dat nume Phoenix valorifica obiceiurile traditionale si datini ale strabunilor. Titlul albumului e sugestiv: numele inseamna de fapt viata, identitate, fiinta. Traditia este actualizata, reexprimata pentru a fi inteleasa. Piesa Negru Voda, inspirata din legenda celui care a ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
