Muzica clasică

Muzica clasica isi are originea in Renasterea italiana. Reforma si Contrareforma acorda un loc tot mai important cantecului in cursul slujbei, ceea ce da nastere oratoriului in Italia, cantata in tarile germane si marelui motet in Franta. Marii compozitori isi pun in evidenta talentul prin intermediul unui instrument privilegiat, orga, aspirand la titlul de capelmaistru. La sfarsitul secolului XVI apare un nou gen, opera ilustrata in 1607 de Orfeu compus de Claudio Monteverdi. Opera castiga teren in Franta cu Rameau si Lully, iar in Anglia cu Purcell.

Concertul se modifica prin crearea de noi instrumente, vioara si clavecinul. Muzica, deja prezenta in tipul de educatie aristocratica, devine problema profesionistilor, deseori aflati in serviciul unui nobil sau traind din comenzi.

A. Vivaldi (1678-1748) domina concerto, termen care dateaza de la sfarsitul secolului al XVI lea si care desemneaza o opera de o anumita amploare pentru instrumente si voci. Concerto grosso, care foloseste la inceput in aceeasi masura toate instrumentele, va ceda treptat locul opozitiei dintre flaut si vioara, apoi dintre pian si restul orchestrei, de-a lungul a trei miscari; rapida, lenta, rapida.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). In ciuda unei vieti scurte si nefericite, el ambogateste traditiile musicale. A compus in toate genurile, dand dovada de o inepuizabila inventivitate melodica. Va trebui insa asteptat mijlocul secolului XX si venirea marilor muzicologi, a lui Alfred Einstein in special, pentru ca opera sa sa fie cu adevarat descoperita. A lasat o imensa mostenire, alcatuita din sonate, concerte, simfonii si opera (Nunta lui Figaro, Don Juan, Flautul fermecat). Geniul lui Ludwig van Beethoven (1770-1827), prin foarte buna stapanire a compozitiei instrumentale, prin romantismul sau lyric, eclipseaza toti contemporanii. Amploarea operei sale, ca si varietatea acesteia fac ca Beethoven sa fie maestro prin excelenta al inceputului de secol XIX. 1794-1809: 9 simfonii: in mi bemol major sau Eroica, in fa major sau Pastorala.

un concert pentru vioara.

o opera, Fidelio (1814) o misa in re, Missa Solemnis (1823) RobertSchumann (1810-1856) reia aceasta sursa de inspiratie, Dragostea si viata unei femei, ciclu de lieduri dar se consacra, in afara liedului, lucrarilor scrise pentru pian, revolutionand stilul de executie la acest instrument. Mare admirator al lui Bach, el este impreuna cu Mendelssohn (1809-1847) la originea Bachgesellschaft-ului, prima publicare integrala a operei maestrului. Totusi, Mendelssohn este cel care, in 1829, redescopera Pasiunea dupa Sf. Matei. Johann Sebastian Bach (1685-1750) a fost fara indoiala cel mai remarcabil dintre muzicienii Germaniei din prima jumatate a secolului al XVIII- lea. A fost capelmaistru la capela din Weimar, organist de Curte la Koelhen din 1717 pana in 1723 si cantor la Leipzig. In aceasta perioada compune Concertele brandenburgice. Datorita talentului sau, orchestra va capata o noua forta de ...