Muzica minimalista este un gen(discutabil atribut) al muzicii experimentale si prezinta urmatoarele caracteristici de baza care ar trebui sa o faca usor de distins intre celelalte categorii(totusi unii "experti"in muzica electronica au dificultati destul de mari in a decide minimalismul unei piese).Vorbeam deci de atributele muzicii minimaliste si avem astfel emfaza in armonie consonanta chiar si uneori tonalitati functionale;reiterarea frazelor muzicale sau a unitatilor muzicale mai mici cum ar fi figurile, motivele si celulele cu o subtilitate si o gradatie si/sau o infrecventa variatie de a lungul a lungi perioade de timp,posibila limitare la o simpla repetitie;si utilizarea stasis ului deseori sub forma de drone,pulse si/sau tonuri lungi.
Termenul de muzica minimalista a derivat din conceptul de minimalism care a fost specific artelor vizuale.Anterior termeni ca proces sau sistem si au capatat un loc in creatia de muzica.
Istoria muzicii minimaliste poate fi reperata si iterata inca din secolul al 19 lea prin Robert Schumann.
Termenul,,minimalism" a fost folosit in legatura cu muzica in 1968 de catre Michael Nyman si a extins ulterior definitia sa in cartea ExperimentalMusic:Cage and Beyond in 1974.
Pentru a surprinde conceptia initiala asupra muzicii minimaliste am ales un citat din revista Village Voice compus de minimalistul Tom Johnson in 1989:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.