Toata lumea muzicala s-a pus de acord ca Haydn este un mare compozitor, acordandu-I locul ce I se cuvine in istoria muzicii universale si recunoscandu-I aportul de mare insemnatate, ca reprezentant proeminent al scolii clasice vieneze care a dat forma si substanta simfoniei, si l-a consacrat ca pe unul din cei mai inspirati maestri ai artei sunetelor, ca pe un artist stapan deplin pe toate tainele compozitiei. Si totusi, muzica lui Haydn este foarte putin cunoscuta, se canta rar si apare in programele concertelor cu un numar limitat de piese, mereu aceleasi. Din sutele de lucrari pe care le-a scris, publicul nu are putinta sa asculte astazi decat doar cateva simfonii poate zece din cele peste o suta patru, cinci cvartete de coarde din cele peste optzeci, acelasi numar de piese din cele aproape o suta de triouri, nici a zecea parte din sonatele pentru pian si unul pentru vioara, oratoriile sale Creatiunea si Anotimpurile si, extrem de rar, cate una din melodiile sale vocale. Avem astfel impresia ca marele Haydn a fost catalogat, etichetat si pus in raft, destinat sa ramana un simplu obiect de muzeu. Si in acest timp, milioane de iubitori de muzica din lume sunt lipsiti de bucuria de a cunoaste frumusetile operei sale, ca si cand cele cateva lucrari ce se canta ar fi suficient de reprezentative pentru intreaga sa creatie. Este adevarat ca sunt doar cateva decenii de cand a inceput publicarea operelor complete ale lui Haydn, planul editarii lor apartinand marelui muzician si muzicolog, roman de origine, Eusebiu Ma ndicevschi (1857-1929), care a fost conservatorul arhivei Societatii prietenilor muzicii (Gesellschaft der Musikfreunde) din Viena si profesor de istoria muzicii, contrapunct si compozitie la Conservatorul din capitala Austriei. Dar publicarea a fost intrerupta, continuarea acestei actiuni fiind reluata abia in 1949, astfel incat pana in prezent nu a aparut nici jumatate din creatia lui Haydn.
Lipsa de interes in aceasta privinta dezvaluie insa o anumita mentalitate a acelor muzicieni blazati care, pretinzand ca se situeaza pe o pozitie stiintifica si trecand in chip superficial peste adevarata latura artistica, de inspiratie si creatie, au socotit ca putinele lucrari ale lui Haydn prezente in repertoriul de concert sunt de ajuns pentru a ilustra aportul sau, cuceririle sale, in mersul inainte al muzicii din punct de vedere al dezvoltarii artei componistice. Daca restul muzicii sale era frumos, variat si-si afirma cu sinceritate legatura cu viata, cu simtirea si aspiratiile oamenilor simpli, - aceasta nu interesa pe muzicieanii blazati, care puneau mai presus de toate mustesugul formei si cautarea inovatiei de dragul inovatiei, fiind mai putin sensibili sau poate chiar insensibili la fenomenul crearii frumosului in arta si la cerinta de a face din aceasta un bun al tuturor.
Nu mai putin adevarat este faptul ca operele marilor clasici au suferit o oarecare eclipsa in veacul al XIX-lea, datorita creatiei ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
