Gioacchino Rossini

Lebada din Pesaro, cum a fost numit compozitorul, Rossini s-a nascut in anul 1792, fiu al unui cornist si al unei cantarete (prima donna in mici trupe). Deci, viata sa se desfasoara, inca de la inceput, sub semnul operei buffe. Intrucat tatal sau canta mereu in fanfara municipala, micul Giacchino (asa si-a scris el intotdeauna prenumele!) este antrenat de la o varsta frageda in aceasta: exista o mentiune oficiala a numelui sau care ni-l arata cantand la trianglu (contra plata!) la varsta de sase ani si jumatate. Cat despre mama sa, al insusi spunea mai tarziu ca nu cunostea notele, ci se conducea numai dupa ureche.

Intrucat parintii lui erau mereu plecati in turnee de provincie, el a fost lasat in grija unei bunici si dat in ucenicie la un potcovar. In plus, doi canonici, fratii Malerbi ii dau primele lectii de cant si de bucatarie (se cunoaste pasiunea compozitorului, ajuns in culmea gloriei, pentru gastronomie. Insa, ceea ce este cel mai importat, in biblioteca acestora, la care copilul are acces neingradit, se gasesc mai multe partituri de Haydn si de Mozart, de care el profita. Pe cand avea doisprezece ani, si o frumoasa voce de tenorino, intalnindu-se cu parintii sai la Ravenna, pe nepusa masa, este solicitat sa-l inlocuiasca pe basul trupei. Este probabil, momentul in care incepe o viitoare cariera in opera, marcata de gustul sau pentru teatru, pentru o anumita trandaveala si pentru gluma.

Dupa ce familia sa se muta la Bologna important centru muzical al vremi, incepe sa studizez serios si sistematic aceasta arta, muzica, cu care raporturile sale de pana acum ca fost doar intamplatoare. Continui sa apara pe scena cand i se iveste ocazia, dar, ceea ce este cel mai important, compune. De la varsta de cincisprezece ani dateaza cele Sase Sontae a quatre (pentru coarde), debordand de fantezie, de spirit, dar solid ancorate in tehnica de constructie pe care a deprins-o din paginile lui Haydn si Mozart. Primele sale incercari in compozitie sunt lucrari religioase si de muzica de camera. O prima opera, Demetrio e Polutio, inceputa acum va fi terminata abia in 1812. Nu si-a incheiat studiul constrpunctului si al fugii, deoarece a primit o comanda de la Teatro San Mose din Venetia pentru o farsa muzicala, La Cambiale di Matrimonio (Polita casatoriei). Stilul rossinian se contureaza de la inceput, de la varsta de 18 ani. El compune cu o extrema usurinta lucrari dintre cele mai diverse. Astfel intr-un interval de vreo 17 ani, el va oferi publicului vreo 40 de opere, din care aproape jumatate s-au mentinut in repertoriu. Aceeasi uvertura va servi la Aureliano in Palmira (1813), apoi la Elisabeta, regina d Inglitera (1815), inainte de a ajunge la celebritatea universala cu Il Barbiere di Sviiglia, in 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atat de diferite ca regina Elisabeta si tanara Rosina exprimand, una, bucuria triumfatoare, alta, rautatea sa amoroasa, in aceeasi cavatina (Una voce poco fa, din ...