George Enescu

Compozitor, dirijor, violonist, pianist de geniu si concertist.

S-a nascut la Liveni- Dorohoi. La 4 ani un lautar- Nicolae Chioru ii pune vioara in mana si-i da primele indrumari.

La 5 ani, uimit de progresele copilului, tatal il duce la Iasi unde ia cateva lectii de la Eduard Caudella. La 7 ani este trimis la Conservatorul din Viena pe care il termina cu succes la 11 ani. Aici se intalneste cu Brahms. Urmeaza apoi Conservatorul din Paris unde studiaza compozitia cu Massenet si Gabriel Faure.

Cucereste publicul parizian inca de la primul sau numar de opus - Poema Romana- chiar inainte de a cuceri publicul bucurestean, -6 februarie 1898.

In Poema Romana, Enescu prezinta folclorul romanesc subtil decantat in intonatii irizate ce creeaza o subtila culoare locala, apare imbracat intr-o haina orchestral armonica ce ii reliefeaza fondul, devenind astfel un prim model pe deplin acceptat si chiar recomandabil de transpunere a cantecului si a dansului popular romanesc in creatia profesionista. De asemenea, o mare incarcatura de folclor si emotie romaneasca gasim si in Suita Romana, lucrare in care compozitorul apeleaza la cunoscutele intonatii din ,,Doina Oltului" subtil transpuse orchestral in introducere, la care se adauga si o alta pagina cunoscuta, mult vehiculata in acea vreme : hora ,,Sapte Scari", sau miscarea larga a unei ore boieresti. Ulterior Rapsodiile Romane, si ele opere de tinerete trateaza folclorul de asa maniera incat se simte un maxim de menajament in sensul pastrarii nealterate a liniei melodice originale linie ce ramane perfect recognoscibila.

Cu toate ca simfonia I a fost compusa inca sub influenta ultimilor maestri ai romantismului, ea este totusi mai putin brahmsiana , atat prin continut cat si in privinta formei, decat Dixtuorul, pe care Enescu il va compune trei ani mai tarziu, si incontestabil mai putin wagneriana decat unele parti pe ale unor lucrari de mai tarziu. Elementul popular, in general absent in structura melodica, a partilor extreme, strabate in