Cultura națională norvegiană în a doua jumătate a secolului XIX

In expansiunea sa europeana, romantismul muzical cuprinsese in fruntariile sale si tarile nordice, aflate destul de departe de centele care straluceau incandescent marii astrii ai secolului. Inauntrul lor se petrecea un proces amplu de clarificare,de ordonare si de profilare pe un anumit tip de cultura,determinata social-istoric, clar conturata, tinzand tot mai evident spre crearea unui fond de specificitate nationala darde valoare universala. Poate de intrare in zona tarilor scandinave era Danemarca, situata in imediata vecinatate a Germaniei,pe unde patrundea stilul si spiritul continental al muzicii ,poposind mai intai la Copenhaga(important centru comercial si cultural,un fel de capitala a nordului)dupa care,traversand marea, se diseminau spre malmo, goteborg si Stockholm in Suedia,Bergen si Cristiana(Oslo),in Norvegia, modificand simtitor conceptiile estetico-filozofice si influentand activ si fertilizand constiintele artistice din aceste tari care, la randul lor, prin culoarea, prin aerul, prin distinctia si tonul international, de specificitate nationala, aduceau modificari substantiale in matricea sensibilitatii romantice.Fara a avea o traditie cultural-artistica veche,tarile nordice cunosc in a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea o puternica inflorire,datorita dezvoltarii economice dar mai ales cresterii constiintei de sine a popoarelor,a demnitatii lor nationale si a dorintei lor de afirmare independenta in lume.Acum incep sa se cristalizeze anumite traditii nationale,consecinta a unor tot mai clare tendinte de individualizare, indepentizare si desprindere de trunchiul comun al stilului muzical european preponderent germanic.Niels Wilhelm Gadein suedia, Johan Svendsen,Edvard Grieg si Cristian Sinding in Norvegia, iata ''nou aparutii si insemnatii poeti ai Scandinaviei'', chemati ''sa imprime talentele lor muzicale impulsuri

puternice''pentru ca-dupa cum sustinea Schumann-''tocmai Nordul ar putea sa intervina si sa vorbeasca foarte bine un grai propriu''.Acest grai propriu,despre care vorbeste Schumann, l-a ridicat mai intai Niels Wilhelm Gade care,destul de timpuriu ,a reusit sa ridice muzica daneza la rangul de cultura muzicala nationala,cu toate ca formatia sa si stilul sau sunt foarte apropiate de Mendelssohn Bartholdy(caruia i-a urmat in calitate de dirijor la Gewandhous), de Chopin si Schumann.In muzica sa,dupa cum remarca Schumann,apare un caracter nordic hotarat si deplin realizat ''...''pretutindeni se afirma o modalitate melodica intru totul originala, cum pana in prezent si intr-o infatisare atat de populara, ea inca nu s-a ivit in speciile mai inalte ale muzicii intrumentale.''Cu toate acestea, din muzica lui Niels Gade putine lucrari au fost pastrate in constiinta muzicala a posteritatii.Uvertura ''Ossian''.''Fiica regelui ielelor''-balada pentru solisti, cor si orchestra-Octetul de coarde in fa major opus 17.