"Concert din muzica de Bach" cel mai bun roman al Hortensiei-Papadat-Bengescu, este tabloul unei societati in mers spre perfectia aristocratica, deocamdata numai in faza snobismului, ai carei exponenti tipici sunt printul Maxentiu si Elena.
Personajul isi joaca "rolurile" atat in exterior cat si in interior pe scena imaginara secretata de o fantezie exacerbata de boala. Din copilarie cand i se cere sa fie intr-un anumit fel trecand prin etapa de print marioneta, executand mecanic toate pozele, gesturile si atitudinile cerute de "rangul sau", si pana la starea de sot sanatos al Adei, dependent material al unei femei ce il cumparase cu bani grei, Maxentiu nu face altceva decat sa simuleze ceea ce altii traiesc cu adevarat. Retras din viata, prea bolnav pentru a mai poza in exterior, el se re-trage in imaginatie continuandu-si sarabanda metamorfozelor delirante: toate au ca punct de pornire eroismul. Maxentiu se inchipuie asasinat de meschina sa sotie.
Pe masura ce boala i se agraveaza, ipostazele sale imaginare sunt din ce in ce mai serafice: este purificat (prin pierderea sangelui) si poate ajunge aman-tul mistic al Elenei careia ii transmite mesaje de iubire eterata, sa devina im-ponderabil ca un sfant, comunicand cu ceilalti doar prin cuvinte sibilinice la trecerea in lumea de dincolo.
El incearca sa traiasca intr-o lume reala, sa simta ceva, sa fie un surogat de existenta. Conditia sa este in acelasi timp tragica si simbolica: Maxentiu nu a fost niciodata o fiinta umana ci o vedenie printre vedenii, o persoana fictiva mutandu-se dintr-un rol sau altul, fara odihna si fara popasuri decat ipostazele sale imaginare. El devine simbolic pentru toate existentele lipsite de continut, pentru toti automistificatii care fug de adevarul vietii, cautandu-l cu disperare in putinatatea fiintei lor.
Boala insasi este un "rol" pentru printul care-si descopera analizand-o, acuitati de percepte pe care le confunda cu adevaratele trairi. Realitatea fantas-tica a propriului trup il terorizeaza pe Maxentiu care isi cheltuieste putinele resurse de vitalitate pentru a ascunde ceea ce, din punct de vedere modern, l-ar fi descalificat pentru totdeauna. Intre masca omului sanatos si pe cea a omului bolnav, printul ar prefera-o pe cea de-a doua, care-i pare mai interesanta si mai nobila: " Printul Maxentiu, pe care Maxentiu ofticosul il iubea mult... Maxentiu bolnavul, singura fiinta pe care o iubea printul! " . Masca omului sanatos este din in ce mai greu de purtat.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.