Timpul Liber la Persoanele de Vârsta a III-a

Activitatea duce la mai multe împliniri decât prudenţa” (Luc de Clapiers)

Activităţile corporale recreative reprezintă orice activitate fizică organizată sau nu, mai mult sau mai puţin sistematică cu scopul promovării valorilor exerciţiului fizic în rândul celor mai diferite categorii sociale.

“O caracteristică însemnată a acestor activităţi corporale o constituie caracterul ei obtional şi facultativ. Iniţiativă în valorificarea constructivă a timpului liber de care dispune, aparţine individului.

O altă caracteristică a activităţilor corporale recreative o constituie marea varietate de forme de adresare celor interesaţi, varietate ce vine în întâmpinarea cerinţelor unor grupuri sociale de vârste, grad de pregătire fizică, gusturi diferite. Flexibilitatea deosebită rezidă din faptul că se poate practica începând cu unele jocuri în jurul locuinţei, într-un spaţiu special amenajat sau imporvizat, până la activitatea competiţională de diferite niveluri şi din faptul că activităţile corporale recreative îşi pot modifică programele, regulamentele, dozarea efortului în funcţie de dorinţele de moment ale praticipantilor.

O altă caracteristică este faptul că activităţile corporale recreative pot achiziţiona valori din domeniul sportului sau a experienţelor cotidiene, a influientelor şi resurselor mediului înconjurător: familie, vecini, loc de muncă etc.” ( M. Câmpeanu, F. Rusu, 2008, pag 61)

Mulţi pun problema dacă activitatea fizică se mai poate practica la bătrâneţe? Răspunsul este unul afirmativ deoarece exerciţiul fizic e beniefic oricui, fie că este vorba de copii, adulţi sau oameni în vârstă.

“Oamenii în vârstă la care funcţiile vitale scad, au nevoie să practice exerciţiile fizice mai mult de cât în tinereţe. Însă alegerea şi volumul mijloacelor, organizarea şi metoda, trebuie să se deosebească foarte mult de activitatea desfăşurată de cei tineri.

Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în lupta cu bătrâneţea este bine să înceapă în tinereţe. Organizarea incorectă a regimului de muncă şi odihnă, surmenajul, abuzurile, diferitele boli subminează forţele organismului. Cu cât practicarea exerciţiilor fizice va fi începută mai devreme, cu atât rezultatele vor fi mai bune. Chiar dacă se începe această activitate la vârste înaintate se poate ajunge totuşi la reversibilitatea unor procese: se pot înlătura procesele de atrofiere muscular, depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos, îmbunătăţirea ţinutei, mărirea tonusului vital general. În general nu există contraindicaţii pentru a începe activitatea corporală la bătrâneţe, dar acum, putem conta doar pe menţinerea tonusului general şi îmbunătăţirea stării generale.

Ţinând seama de o serie de particularităţi legate de îmbătrânirea fiziologică, exerciţiile fizice trebuie adaptate riguros la posibilităţile vârstei. Se vor acorda o atenţie deosebită odihnei active prin alternarea diferitelor activităţi. Mijloacele culturii fizice pentru persoanele de vârstă înaintată sunt variate şi adaptate la modificările datorate vârstei.

Aceste modificări apar la început în sistemul nervos, cardio-vascular şi aparatul respirator, din această cauza capacitatea de adaptare a organismului scade. Modificările sistemului nervos, ale aparatului musculo-ligamentar, ale metabolismului au repercursiuni asupra capacităţii de muncă, înfăţişării externe, mişcărilor încetinite şi ţinutei defectuase a omului în vârstă. Aptitudinea pentru mişcări intense cu caracter de viteză, forţă şi rezistentă scade. De aceea se recomandă exerciţiile fizice de o intensitate moderată executate fără că respiraţia sau circulaţia să fie intensificate brusc. Oboseala apare mai devreme iar restabilirea forţelor este încetinită.

Ţinând seama de aceste modificări datorate vârstei, activităţile corporale trebuie practicate de cel mult două trei ori pe săptămâna. În timpul şedinţelor trebuie să existe una sau două pauze de 3-5 minute. Se vor evita schimbările bruşte de poziţii, în special aplecările puternice. Menţinerea poziţiilor care îngreunează ritmul normal al respiraţiei vor fi excluse pentru că provoacă senzaţii neplăcute ca: zgomot în urechi, ameţeală, afluxul creierului către creier (datorate creşterii tensiunii arteriale). Se exclud, de asemenea, exerciţiile însoţite de reţinerea respiraţiei, încordări muscular foarte mari, coordonări complicate, amplitudini prea mari. Mişcările simple, accesibile, plastic, line, cu amplitudine treptat crescândă, care favorizează respiraţia şi care provoacă senzaţia de placere sunt cele mai indicate.

Cea mai bună formă de organizare a activităţilor fizice pentru persoanele în vârstă sunt şedinţele în grup. Grupele sunt constituite în funcţie de pregătirea fizică generală şi totodată pe diferite ramuri de sport (gimnastică, pentaque, golf, turism etc). În această organizare, practicantiipot fi supravegheaţi îndeaproape de medicul şi animatorul sportive, înlăturându-se astfel riscurile.” ( Gh. Român şi F. Rusu, 2008, pag 58-60).

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

CATEDRA DE DIDACTICA ŞTIINŢELOR SOCIO-UMANE