Reglarea și autoreglarea psihică

Generalitati despre reglarea starilor psihice

In sportul de performanta, problema reglarii si autoreglari conduitei individului este esentiala, intrucat actele de exceptie savarsite in conditii neobisnuite solicits mecanisme adaptative cat mai apropiate de perfectiune.

Este stiut faptul ca omul, ca fiintA rationale, poseds aceasta capacitate de a se conduce si adapta creator la ambianta complexa naturala si sociala si la propria sa conditie de om.

Sportivul de performanta este obligat sa realizeze un comportament complet adecvat sarcinii,ca o conditie a realizarii obiectivelor propose. Reglarea si autoreglarea starilor psihice devine astfel, in acelasi timp, atat mijloc pentru obtinerea performantei, cat si obiectiv al procesului de pregatire. Pregatirea psihica si asistenta psihologica contin - in forme foarte variate -atat obiective, cat si mijloace de reglare si autoreglare. Le vom acorda aici un spatiu mai larg, pe masura insemnatatii lor.

Notiunea de reglare este foarte larg utilizata si, de regula, se refera la actiunea de influentare a unui subsistem de catre altul, primul fiind cel reglat, al doilea, cel care realizeaza reglarea - in cadrul unui sistem complex.

Psihicul uman, ca sistem hipercomplex, dispune de un mecanism foarte complicat de reglari dintre cele mai diferite, plurifunctionale si intersubsistemice. Avem in vedere faptul ca diferitele functii si stari psihice, calitativ diferite, se influenteaza reciproc, de la acea functie sau stare dominanta spre aceea sau acelea aflate in criza, dezechilibrate sau neadaptate la situatie.Psihicul uman este supus legilor generale ale reglari si autoreglarii sistemelor vii, cu deosebirea ca, fiind dotat cu capacitatea autotelica, el isi poate alege singur vectorii actiunilor,fixandu-si scopuri sustinute de motive, si ca poate lua decizii care uneori contrazic principiile profitului maxim cu minimum de efort.

In cadrul sistemului complex psihocomportamental toate subsistemele si compartimentele sale sunt dezvoltate sau egal de eficiente in raport de solicitare. Unele sunt mai slabe, iar altele acuza disfunctii prin suprasolicitare sau inactivare. Ne explica astfel inter-relatiile de tip ,incrucisat" intre subsisteme sau functii psihice diferite. In momente sau situatii diferite, vointa actioneaza asupra intelectului si afectivitatii, intelectul asupra afectivitatii, vointei, motivatiei, afectivitatea asupra intelectului, vointei, motivatiei,motivatia, asupra vointei si sentimentelor etc.

Vorbim de reglare si autoreglare. Uneori este dificil de trasat granita dintre ele, caci insasi autoreglarea, ca mecanism (in acelasi timp capacitate a individului) este dobandita,invatata initial, reglata din afara.

Cand reglarea starilor psihice se produce spontan, din insasi capacitatea proprie a sistemului psihic de a-si regla echilibrul sau de a-si redobandi, vorbim de autoreglare.

Influentele externe de tip educational sau cele care urmaresc optimizarea conduitei pentru realizarea unei anumite performante actioneaza ca reglari. Nu includem aici unele influente neorientate /intamplatoare/ si care produc la individul asupra carora actioneaza reactii spontane.

Sistemul psihic uman este permanent supus reglarii, este condus, influentat, potentat prin procesul educativ si instructiv. El este ,invatat" motric, format intelectual, stimulat motivational, deprins cu relatiile bune cu alte sisteme umane etc. Influentele instructiv-educative ii formeaza si capacitatea de autocunoastere, autoconducere si autoreglare, realizand astfel o amplificare a efectelor, prin autoinstruirea si autodepasirea individului uman.

Scopul reglarii si autoreglarii

Reglarea starilor psihice este privita aici ca un caz particular de educatie si instructie, urmarind , pe langa obiectivele generale si cunoscute , realizarea unor influente asupra starilor psihice momentane create de situatiile competitionale, precum si realizarea unor deprinderi si atitudini cu scop profilactic si psihoterapeutic.

De cele mai multe in, literatura de specialitate trateaza, desigur, justificat, reglarile care urmaresc sa realizeze o influentare pozitiva asupra starilor psihice care nu mai pot fi controlate de factori sau mecanisme proprii conduitelor invatate, si care, deci, dezechilbreaza intregul sistem psihocomportamental performantial. In acelasi timp, se trateaza acele tipuri de reglari care realizeaza o mai rapida si mai stabila refacere psihica dupa eforturile din antrenament si solicitarile din competitie.

Reglarea si autoreglarea psihica urmaresc sa realizeze in principal:

• controlul emotivitatii;

• controlul anxietatii;

• controlul nivelului motivatiei si aspiratiei;

• controlul si mobilizarea capacitatilor intelectuale;

• controlul stresului;

• cresterea capacitatii de angajare volitionala maxima;

• mobilizare energetica;

• mobilizare si ,acordare motorie" in functie de specificul situatiilor;

• echilibrarea, reechilibrarea sau normalizarea starilor psihice momentane negative cum sunt: agitatia, rigiditatea, pasivitatea, neincrederea in sine, ingamfarea, lipsa de concentrare, agresivitatea, nervozitatea, apatia, precipitarea, hipomotivatia etc.