Refacerea în Fotbal

MIJLOACE DE REFACERE A ORGANISMULUI DUPĂ EFORT ÎN FOTBAL

Caracteristicile efortului fizic în jocul de fotbal

Alergarea cu mingea, necesitatea de a ajunge adversarul care a scapat singur spre poarta, de a fi primul la minge, demarcajul surprinzator în atac, anticiparea fazelor de joc, alegerea solutiei optime, toate acestea, efectuate în conditii de criza de timp si spatiu, sunt aspecte ale jocului care impun indici sporiti de dezvoltare a calitatilor motrice la fotbalisti.

Sintetizând caracteristicile si dificultatile efortului fizic impuse de joc sau de programul competitional, putem desprinde urmatoarele:

• jocul cu durata mare (90 minute, uneori chiar 120), terenul de dimensiuni foarte mari (aproximativ 50/l00 m), conditiile atmosferice variate solicita organismul fotbalistilor mult mai intens decât în alte jocuri sportive, acestia parcurgând, pe durata unei partide, cu diferite intensitati, distante de l0-12 km;

• efortul depus de fotbalisti pe durata unei partide se încadreaza în categoria eforturilor mari si foarte mari, alternând perioade de efort aerob cu perioade de efort anaerob;

• complexitatea efortului rezida si în caracteristica controlului mingii cu piciorul, membrele inferioare fiind solicitate atât pentru sustinere, cât si pentru executia procedeelor tehnice cu mingea;

• competitiile se desfasoara pe o perioada lunga de timp (toamna – turul, primavara – returul), acest fapt impunând si aspectul bianual al formei sportive;

• meciurile se desfasoara ritmic, la intervale de o saptamâna, impunând astfel o solicitare si o pregatire ritmica pe cicluri saptamânale.

Astfel, procesul instructiv - educativ trebuie bine organizat, iar alegerea metodelor si mijloacelor de realizare trebuie facuta cu seriozitate, în caz contrar, ajungându-se la accidente, oboseala, supraantrenamente sau plafonare.

Din punctul de vedere al efortului fizic, jocul de fotbal se încadreaza în categoria sporturilor mixte. Mai precis energia furnizata pentru sustinerea efortului competitional, este asigurata de toate cele trei sisteme energetice în proportii diferite.

Efortul în jocul de fotbal prezinta caracterisitci energetice, care trebuie luate ca punct de plecare în planificarea efortului din antrenament. Bineneteles ca exista controverse în ceea ce priveste nivelul de participare al unui sistem sau altul la sustinerea efortului, dar un fapt este cert, toate cele trei sisteme de furnizare a energiei îsi aduc contributia la sustinerea efortului specific.

Clasificarea caracteristicilor sistemelor energetice in jocul de fotbal:

Reactia anaerob – alactacida = 5% ;

Reactia anaerob – lactacida = 5 – 10% ;

Reactia aeroba = 80 – 90%.

Alt punct de vedere îl întâlnim în cartea prof. Mircea Radulescu , „Fotbal – tehnica factor prioritar” :

SISTEM ENERGETIC ATP /CP AL O2

PARTICIPARE 15% 15% 70%

Participarea celor trei sisteme energetice la sustinerea efortului specific jocului de fotbal, implica automat antrenarea tuturor zonelelor de efort ( zone de intensitate ).

Cunoasterea caracteristicilor fiecarei zone de intensitate, are menirea sa vina în sprijinul antrenorilor, preparatorilor fizici, pentru o planificare judicioasa a efortului în toate strucuturile de antrenament, asigurând astfel pregatirea fiecarei zone ( asigurând supracompensarea ) si evitarea supraantrenamentului.

Zona de intensitate 1 : zona anaerob-alactacida sau zona ATP – CP. Scopul antrenamentului la aceasta zona îl reprezinta dezvoltarea puterii ( viteza – forta ), sau mai repede decât adversarul. Capacitatea de a accelera, deccelera, schimbarea directiei de deplasare, sarituri, întoarceri bruste, lovirea mingii, lupta cu adversarul sunt expresii ale calitatii combinate viteza – forta, si elemente esentiale ale jocului de fotbal. Sursele energtice ale acestei zone sunt ATP – CP. Concentatia de lactat este apropiata de cea de reapus.

Antrenamentul acestei zone pare relativ simplu, daca se respecta dozajul.

Intensitatea exercitiului este de 95 – 100 %. Durata repetarii sa nu depasesca 8 secunde, dupa unii autori 10 -12, pentru ca depasirea ei determina cresterea lactatului sanguin si efectul antrenamentului este altul. Acelasi risc exista si în cazul unor pauze prea reduse; CP are nevoie de minimum 2 minute pentru refacerea în proportie de 85 %.

Este bine ca numarul de repetari sa fie împartit în serii de catre 3 – 4 repetari, cu pauze active de 4 – 5 minute între serii, evitându –se astfel interventia sistemului anaerob lacticid.

Aparitia oricarei arsuri în muschi, este dovada aparitiei acidului lactic si efortul trebuie oprit.

Zona de intensitate 2 : toleranta la acidul lactic. Obiectivul acestei zone îl consituie adaptarea la efectele acidului lactic. Este o zona cu concentratii mari de lactat 12 – 20 mmoli, obiectivul fiind cresterea capacitatii sportivului de a tolera acidul lactic. Jucatorii care pot tolera mai bine acidoza pot performa mai bine si o perioada mai lunga de timp, producand mai multa energie la nivel anaerob, foarte importanta la sfârsitul unei probe sau în anumite momente ale efortului, când situatia impune eforturi sutinute cu durate de 30 – 90 secunde. Pe lânga efectul fiziologic, se urmareste si cel psihologic, de a face fata durerilor provocate de antrenament si competitie.

Universitatea Transilvania “Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane” Braşov