În Epoca Veche sau Antica (mileniul IV - sec. V, d. Hr.) se disting doua lumi cu caracteristicile lor: Orientul antic si Lumea greco-romana.
Numeroase arte, meserii, procedee si inventii fac dovada unui volum imens de stiinta, practica în special, care a înzestrat popoarele Vechiului Orient cu o stapânire tehnologica asupra naturii, fara de care nu s-ar fi putut realiza cea de-a doua revolutie neolitica - cum o numea V. G. Childe
Popoarele Orientului antic
Totusi sunt nenumarate marturii care atesta prezenta în aceasta parte a lumii a manifestarilor si demonstratiilor sportive care nu aveau însa caracter competitional, nu urmareau performanta. Ceea ce conta era sarbatoarea, spectacolul în sine. Duminicile sportive ale Orientului aratau altfel, aveau alta motivatie.
Notiunile si categoriile create în aceasta zona, pentru a desemna baza tehnico-materiala a sportului (arc, minge, tabla si piese de joc, curse de cai, cai de rasa, conducerea corecta a carului, ambarcatiei etc.), organele corpului si functiile sale, tratamente si practici recuperatorii sau de dezvoltare armonioasa (de
tipul artei masaj ului si a hidroterapiei, al gimnasticii medicale, al presopuncturii si acupuncturii), cât si pentru exprimarea si întelegerea corecta a masurii, armoniei, echilibrului, perfectiunii, preciziei în tinta, îndemânarii, rezistentei, agilitatii etc., se suprapun din punct de vedere semantic peste semnificatiile lor moderne. Aceste notiuni, aceste baze categoriale ale unei realitati distincte, ca si practicile si tehnicile din
educatia fizica si sportul Orientului antic si - au lasat totusi portile deschise pentru ca ulterior sa poata primi si alte sensuri sau semnificatii. Eventual, unele provenite în urma cultivarii, instruirii si perfectionarii prin antrenament a fiintei umane nu numai în limitele trebuintelor obisnuite de calitati si deprinderi psihomotrice, dar si peste aceste limite si chiar la limita limitelor, ca în zilele noastre.
De la Orientul antic la întrecerile periodice din orasele grecesti
Grecii n-au tagaduit niciodata împrumuturile si influentele pe tarâmul educatiei fizice si al sportului provenite de la popoarele mai vechi si nici nu au pretins ca ar fi fondat stiinta gimnasticii. Prin ei însa cuceririle si progresele înregistrate în Orientul antic pe acest tarâm au patruns în Europa si s-au facut
cunoscute ca tehnici si metodici ale unor ramuri si probe sportive în sensul modem al termenilor.
La acest popor, înca din timpurile homerice, s-a creat primordialitatea gimnasticii în fata utilitarului exercitiilor fizice si a practicilor tehnico-aplicative, educatia fizica îndepartându-se definitiv de finalitate a militara initiala pentru a se orienta spre sportul dezinteresat, spre competitii si performante.
Pâna la alcatuirea lui pe baze stiintifice si pâna a se ajunge la faza când fiecare polis îsi organiza jocurile sale la intervale diferite (de la unu la cinci ani), acest sistem, de o vârsta cu istoria Vechii Elade, si-a aflat izv9arele directe, punctul de plecare în perioada cretano-miceaniana (2500-800 î.Hr.). In timpul
acesteia (cea de-a doua civilizatie antica) s-au creat vestigiile care ne permit sa presupunem ca o serie de manifestari laice si funerare, organiza te periodic, la date fixe, sub forma unor competitii (alergari, lupte, box, curse de care, aruncarea sulitei etc ), anuntau germenii unei experiente unice ce avea sa fie asimilata de întreaga Elada. În procesul edificarii unei miscari sportive proprii, grecii nu au pornit de la zero, ci asimilând experientele cultural-educative ale mai multor civilizatii antice. Cea care a servit ca punct de
plecare în avântul extraordinar al acestui fenomen cultural nou (întrecerile gimnastice, hipice, atletice, muzicale, literare etc.) a fost cultura dezvoltata mai mult în bazinul egean.
În cadrul culturii si civilizatiei egeene deja îsi facea aparitia tipul de activitati agonistice, într-o serie de probe în spatele carora nu se mai afla aproape nimic din sfera utilitarului: acrobatiile, aruncarea pietrei asemenea discului, sariturile, inclusiv peste taurii din arena, cursele de care, jocul de sah etc.
Ca si alte forme ale culturii si civilizatiei, Jocurile de la Olympia au aparut si au evoluat în unitatea arhaica dintre ludic si actiune a sacra. Ele reprezinta o sinteza a traditiilor unor popoare orientale (egipteni, fenicieni etc.), peste care s-au suprapus si s-au impus traditii si manifestari prezente' în mitologia regatelor grecesti. Si Biblia îsi are oarecum participarea ei, în sensul ca propovaduia îndemnul de a-l premia numai pe primul, caci el se înfrâneaza de la toate pentru perspectiva acestei maretii.
În ceea ce ne priveste, conchidem afirmând ca Vechea Elada a întrupat în Jocurile sale olimpice tot ceea ce a fost mai reprezentativ, mai civilizat în viata sportiva a Antichitatii, transformându-le într-o nstitutie reprezentativa a lumii.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
