Jocuri Dinamice de Mișcare

Jocul este o dimensiune fundamentală omului indiferent de vârstă, căci jocul cultivă imaginaţia, spiritul de competitie, de prietenie si întrajutorare, dar,fără îndoială si inteligenţa.El îl transportă pe participantul la joc, prin forţa gândirii, pe alte teritorii si timpuri necunoscute de noi, indiferent de felul acestuia: ritualic, erotic de cărţi, de lumini, electronic etc.

Jocului i s-au atribuit numeroase sinonime, fie lexicale (joaca, zbenguiala, distracţie; dans, hora; întrecere ,partida, disputa, întâlnire, meci; rol artistic, interpretare) fie metaforice (iubirea, moartea, viaţa) conturate in diverse moduri.Copii îşi văd “joaca” precum ceva serios, care trebuie pus înaintea altor lucruri. De multe ori ei ne sugerează jocul lor prin anumite simboluri, prin cuvinte cheie in operele literare care ne fac sa ne gândim ore întregi la intelesul unei fraze anume, astfel.

Jocul divin este un joc al zeilor in faţa pământenilor pentru a observa reacţiile acestora, sentimentele, comportamentul si altele.

Copilăria este un târam al jocului. Atunci când eşti copil, trebuie sa profiţi de frumoasa si nevinovata copilărie deoarece doar o singură data eşti copil.

Psihologii recunosc ca jocurile au un rol capital in istoria afirmării personalitatii la copil si in formarea caracterului sau. Jocuri de forţa, de dexteritate, de calcul sunt exerciţii si antrenamentele fac trupul mai viguros, mai suplu si mai rezistent, vederea mai pătrunzătoare, simţul pipăitului mai subtil, spiritul mai metodic sau mai ingenios. Fiecare joc întăreşte, stimulează o anumită energie fizică sau intelectuală. Prin intermediul plăcerii sau al obstinaţiei, el face sa pară uşor ceea ce la început era dificil sau obositor. Contrar celor ce se afirmă uneori , jocul nu este ucenicia muncii. El nu anticipează decât aparent activităţile adultului. Băiatul care se joacă de-a caii sau de-a trenul nu se pregăteste deloc sa devină calăreţ sau mecanic de locomotivă, nici bucătăreasă, fetiţa care prepară in farfurii presupuse mâncăruri fictive drese cu mirodenii iluzorii. Jocul nu pregăteşte pentru o meserie definită, el te introduce in viaţa în ansamblul său, mărind întreaga capacitate de a învinge obstacolele sau de a face faţă dificultătilor.

Jocuri de mişcare:

În concepţia piagetiană, jocul de mişcare reprezintă punctul de start al procesului de socializare progresivă a copilului, debutând pe parcursul stadiului gândirii preoperatorii, jocul de mişcare cu reguli facilitează depăşirea egocentrismului iniţial al copilului şi îl obişnuieşte pe acesta cu activităţile de grup prin respectarea unor norme de conduită.

Jocurile de mişcare – (care urmăresc dezvoltarea musculaturii şi motricităţii copilului, a echili-

brului său , coordonarea mişcărilor, dezvoltarea abilităţilor manuale şi şi disciplinarea copilului). Sunt jocuri distractive sportive cu reguli pe carea adultul trebuie să le explice şi să urmărească respectarea

lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au în disciplinarea copilului. Dansul şi cântecele sunt excelente jocuri de mişcare.

Jocurile de mişcare se caracterizează printr-un conţinut simplu de reguli puţine şi uşor de înţeles. Ele se desfăşoară în general, pe spaţii reduse necesitând instalaţii simple. Utilizarea lor urmăreşte formarearea şi consolidarea priceperilor şi deprinderilor motrice de bază şi utilitare (mers, escaladări, sărituri, aruncări, alergări, tracţiuni, căţărări,echilibru etc), dezvoltarea unor calităţi motrice ca viteza de deplasare şi de reacţie, rezistenţa, îndemânarea. Infuenţe însemnate,exercită jocurile de mişcare şi asu- pra dezvoltării unor deprinderi, obişnuinţe, calităţi morale şi de voinţă.

Jocurile de mişcare-jocurile dinamice –fac parte din jocurile cu reguli şi au drept caracteristică folosirea exerciţiilor corporale, fiind principalul mijloc de dezvoltare şi educaţie fizică a copiilor. Jocurile de mişcare se bazează pe pe trebuinţa de activitate a fiinţelor vii, organizarea, conducerea lor de către un adult dirijând atât dezvoltarea motrică, cât şi formarea volativă şi morală a copiilor. Ele au proprietatea de a creea veselie şi entuziasm în grupul elevilor, copiilor care se joacă şi se străduiesc să respecte regulile. Respectarea regulilor contribuie la formarea capacităţii de abţinere,stăpânire de sine, rezolvarea situaţiilor de joc, educă prezenţa de spirit, isteţimea, viteza, îndemânarea, corectitudinea iniţiativa şi spiritul de grup de echipă. Acţiunile motrice din aceste jocuri au un caracter activ, sunt însumate unui subiect (temă) şi parţial îngrădite de reguli.

Jocurile de mişcare nu sunt proprii exclusive vârstelor mici. O serie de sarcini, pregătiri fizice a elevilor mari , a dulţilor şi chiar a sportivilor de performanţă se pot realiza într-un mod plăcut şi eficient cu ajutorul jocurilor de mişcare (încălzirea, aspecte ale pregătirii psihologice, destinderea, revenirea la normal a organismului, recreea etc).

În organizarea jocurilor de mişcare trebuie respectate unele cerinţe metodice care condiţionează unele cerinţe metodice care condiţionează în mare măsură atingerea obiectivelor urmărite.

1) Gherghina Mitra, Alexandru Mogoş - Metodica Educaţiei fizice şcolare, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980;

2) Toma Badiu, Gica Badiu, Laurenţiu, Carastoian- Exerciţii şi jocuri de mişcare pentru clasele I-IV, Imprimeria Galaţi;

3) Eugenia Barcan Ticaliuc – Exerciţii şi jocuri pentru preşcolari, Editura Sport-Turism, 1976;

4) Sabău E şi colaboratorii,- Educaţia fizică la preşcolari, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1989;

5) Eugenia Barcan Ticaliuc, 1001 jocuri pentru copii, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979