Istoria Luptelor Greco-Romane

LUPTE GRECO-ROMANE

SPORTUL este cel mai apropiat si fidel urmas al vechilor activitati ludice, al intrecerilor antice si medievale.In epoca moderna a cunoscut si cunoaste o dezvoltare deosebita.Numarul mare a ramurilor sportive si a probelor de concurs,in stransa legatura cu valoarea performantelor a generat si genereaza stari afective din cele mai intense, care contribuie la perfectionarea continua a frumusetii si armoniei miscarii cat si instalarea sportului ca fenomen.

Disciplinele sportive se intrec intre ele pentru a arata ochiului spectaculosul nebanuit si performante incredibile.

Oamenii de stiinta isi consacra cu pasiune intreaga activitate sportului, in scopul cuno sterii, perfectionarii si dezvoltarii acestuia.

In acest context, multe tari din lume care se afla la apogeul dezvoltarii social-economice, au mari preocupari cat priveste cresterea unor cadre bine pregatite si specializate care sa isi aduca contributia la ridicarea performantelor umane.In acest sens exista o mare preocupare in stabilirea legaturilor intre domeniul sportului si celelalte domenii stiintifice, cum sunt: biologia, fiziologia, genetic, cibernetica, biomecanica, s.a.m.d.Toate rezultatele sportive actuale confirma aceste preocupari.

Evolutia luptelor in lume

Luptele sunt cunoscute si practicate din cele mai vechi timpuri. In numite perioade istorice, luptele au contribuit, in mod nemijlocit la pregatirea armatei.

Istoricul luptelor ne arata o serie de personalitati marcante, adepte ale acestui sport si anume: Socrate, Tolstiu iar despre Palton se spune ca este si castigatorul la concursul de lupte a jocurilor Istmice.

Herodot spunea ca la vechii greci, luptele era sportul cel mai complet deoarece solicita vigoare corporala, perseverenta, forta, suplete, motiv pentru care, luptatorii erau cinstiti cu cele mai mari elogii.Insasi legendarul Hercule a fost specialist in sportul luptelor.

Astazi luptele fac parte din cea mai importanta competitie sportiva si anume”Jocurile Olimpice”justificand astfel perenitatea lor.

Incepand cu anul 776, i.e.n.Olimpiadele aveau loc odata la 4 ani in Grecia.La olimpiade luptele se desfasurau dupa reguli stricte si prestabilite, sub observatia arbitrilor.

In anul 394 – e.n. odata cu raspandirea crestinismului, jocurile Olimpice au fost interzise.Atat cultura fizica cat si luptele au inceput sa decada.Abia in secolul al 18-lea- in unele tari din Europa au aparut sisteme de educatie fizica ce includeua si lupta in exercitiile de baza.

Jocurile Olimpice au fost reluate la sfarsitul secolului al 19-lea, iar luptele au fost introduce prin programe elaborate si dupa reguli unice.

In procesul de formare a specialistilor, in majoritatea tarilor, o atentie deosebita se acorda sporturilor asa-zise combative, in familia carora intra si luptele.

Pentru practicarea lor era nevoie de o baza tehnico-materiala si anume:

- sala de antrenament dotata cu saltea a carei suprafata trebuie sa fie neteda a caror margini trebuie sa fie stranse, destul de intarite sis a nu prezinte adancituri ori denivelari;.In mijlocul acestei suprafete este marcat un cerc cu diametrul de 1 m;;

- spalieri, manechine, si dotari tehnice de dezvoltare a fortei muscular ( gantere, etc.);

- Se invata tehnica luptei clasice ca apoi sa se incerce forta cu partenerul.

Primele marturii privind istoria luptelor in Romania sunt ramase de la romani.Se spune ca Romanii, dupa cucerirea daciei selectionau tineri pentru scolile lor de gradiatori deoarece istoria spune ca tinerii scavi Daci erau abili, curajosi, puternici si posedau un numar apreciabil de deprinderi de lupta.In perioadele de inflorire a Daciei sub domnia lui Burebista si Decebal luptele erau folosite pentru pregatirea militara, iar dacii erau renumiti in lupta corp la corp.Se foloseau in special precedeie cu impiedecari iar in latura militara a lutii corp la crp se urmarea trantirea adversarului si imobilizarea lui.

Luptele nu erau folosite ca practice in tabere militare ci si la diverse sarbatori populare, unde tinerii isi incercau puterile prin lupte.

Pana a deveni sport – luptele, in Romania se practicau ca “Tranta” Adica in lupta dintre doi parteneri durata acesteia nu era masurata iar cine rezista in picioare cat mai mult acela era invangator.Si azi – in Dobrogea si in alte zone din jurul Dunarii se practica “Tranta “ cu ocazia unor sarbatori locale ori religioase.regulile nu erau scrise , ele se transmiteau prin viu grai de la o generatie la alta.

Lupta clasica – ed.Tineretului – 1955- Zait, Strujentev, Pavlov;

Luptele Greco-Romane – ed.Stadion- 1971– Vascul Popovici si Ioan Corneanu;

Luptele Greco-Romane - Instruirea juniorilor - Editura Sport-turism - 1981– Gheorghe Cismas;