Formele de manifestare a rezistenței și metodele sale de dezvoltare în baschet

Am să încep lucrarea de faţă cu definiţiile rezistenţei aşa cum au fost

ele enunţate de-a lungul timpului de către specialişti din domeniul educaţiei

fizice.

„Prin rezistenţă se înţelege capacitatea organismului de a activa intens

timp îndelungat, fără consecinţe dăunătoare.” (Teodorescu Leon, 1961)

„Rezistenţa este timpul limită în cursul căruia poate fi efectuat un efort

de o anumită intensitate. (Florescu, C., 1969)

Menţinerea capacităţii de lucru în timpul unor eforturi de lungă durată,

prin învingerea fenomenului de oboseală şi printr-un tempo ridicat al

restabilirii organismului după o activitate obositoare. (Demeter, A., 1970)

Rezistenţa este capacitatea organismului de a face faţă oboselii în

timpul activităţii motrice. (Ozolin, N., 1972)

Rezistenţa este capacitatea organismului de a depune eforturi cu o

durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare, menţinând indici constanţi de

eficacitate optimă. (Cârstea, Gh., 1993)

Rezistenţa este aptitudinea omului de a efectua o anumită activitate un

timp mai îndelungat fără a scădea randamentul şi eficienţa activităţii.

(Herczeg, L.-1995)” (Buruc, Maria, 2003, pag. 134)

Aşa deci, rezistenţa este o capacitate motrice a individului. „Capacitatea

motrice a individului este o reacţie complexă la stimulii ambianţei. Ea cuprinde

într-o unitate caracteristică mai multe elemente, cum sunt: aptitudinile

psihomotrice (ca înzestrare naturală psihofizică), aptitudinile motrice-atletice

(ca expresie concretă şi specifică a celor de mai sus), toate influenţate,

structurate divers şi potenţate, la niveluri diferite, de maturizarea firească a

funcţiilor de exersare şi de factorii interni motivaţionali.” (Epuran, M., 1976).

(Buruc, Maria, 2003, pag. 32)

„Capacitatea motrice este:

a) generală, formată din: - aptitudini psiho-motrice (calităţi motrice)

de bază (viteză, îndemânare, rezistenţă, anduranţă, forţă-putere, mobilitatesupleţe);

- deprinderi biomotrice şi priceperi

biomotrice de bază şi aplicativ utilitare: mers, alergare, aruncare-prindere,

sărituri, transport de greutăţi, căţărare, escaladare, tracţiune-împingere;

b) specifică, formată din: - aptitudini psihomotrice (calităţi motrice)

specifice: elemente şi procedee tehnice specifice;

- deprinderile şi priceperile biomotrice

specifice unor ramuri de sport: elemente şi procedee tehnice specifice

probelor din ramurile sportive.” (Buruc, Maria, 2003, pag. 33)

Un factor important care limitează manifestarea rezistenţei un timp cât

mai îndelungat este oboseala (Buruc, Maria, 2003). Pentru a înţelege mai

bine formele de manifestare ale rezistenţei trebuie să mă opresc un pic

asupra acestui factor.

„Oboseala este o stare fiziologică caracterizată prin scăderea temporară

a capacităţii de lucru ca urmare a unei solicitări intense şi îndelungate.

(Demeter A. - 1981).

Oboseala este cauzată de:

- slaba adaptare a organismului la efort;

- diminuarea activităţii centrilor nervoşi care controlează funcţiile circulaţiei

sanguine şi respiratorii.

Apariţia oboselii are patru faze, din punct de vedere psihologic, fiziologic

şi pedagogic:

a) faza în care este absentă senzaţia de oboseală; efortul este în general

aerob (excepţie eforturile de scurtă durată şi de intensitate mare).

b) faza oboselii compensate; se mobilizează sursele de energie de natură

anaerobă prin efort de voinţă.

c) faza de solicitare limită; resursele energetice se mobilizează printr-un efort

de voinţă crescută.

d) faza oboselii decompensate; creşte acidoza de efort şi se declanşează

sistemul de apărare biologică, efortul trebuind să fie întrerupt.

(Buruc, Maria, 2003, pag. 132)

În următoarea parte a lucrării am să prezint factorii care condiţionează

dezvoltarea rezistenţei şi fazele de câştig energetic ale activităţii motrice.

„Factorii care condiţionează dezvoltarea rezistenţei:

a) posibilităţile sistemelor cardiovascular, respirator, muscular şi a celorlalte

funcţii ale organismului care susţin efortul;