Sariturile atletice pot fi definite drept comportamente motrice specializate,al caror scop este realizarea,prin interactiunea dintre fortele interne,unei traiectorii in aer a C.G.G. al corpului cat mai inainte sau cat mai lungi.
Sarcina atletului este transpunerea energiei cinetice orizontale intr-un impuls cu sens mai mult sau mai putin vertical si obtinerea unei viteze de desprindere cat mai mari.
Ca miscari locomotorii,sariturile atletice sunt aciclice(singulare),avand un inceput si un sfarsit précis delimitate in spatiu sit imp.
Dintre cele patru sarituri atletice ,saritura in lungime si saritura in inaltime,fiind structurate pe faze perfect delimitate,sunt considerate ca sarituri fundamentale,spre deosebire de triplusalt si saritura cu prajina,care,in lipsa acestui atribut, sunt considerate ca sarituri derivate.
Sariturile atletice,cu diferentierile existente intre cele fundamentale si cele derivate,in ordinea succesiunii actelor motrice,sunt compuse din urmatoarele patru faze:
-elanul
-bataia
-zborul
-aterizarea
Notele particulare,respective abaterile de la schema generala,in cazul sariturilor derivate sunt date de:
-la triplusalt,dupa élan urmeaza trei batai,zboruri si aterizari successive:
-la saritura cu prajina,dupa élan si bataie,o parte a zborului se realizeaza in conditiile mentinerii contactului cu solul prin intermediul prajinii.
Intre fazele oricarei sarituri atletice exista raporturi de interconditionare,incadrate intr-o anumita ordine de subordonare,de unde rezulta gradul de importanta a fiecarei faze,in functie de specificul si mai ales de scopul sariturii.
Elanul.Ca faza a oricarei sarituri atletice,elanul este constituit dintr-o alergare accelerate,care in prima sa parte are ca scop acumularea unei anumite viteze orizontale,iar in partea a doua,spre finalul elanului,pregatirea bataii.
Viteza elanului este conditionata de scopul,respectiv caracteristicile particulare ale sariturii.
Lungimea elanului,in general,este direct proportionala cu marimea vitezei ce trebuie dezvoltata pe parcursul ei.
Finalul elanului,respectiv ultimii 3-5 pasi de alergare,prezinta o deosebita importanta pentru pregatirea bataii.
Bataia este faza fundamentala a oricarei sarituri atletice,deoarece in aceasta faza este valorificata viteza orizontala si, prin actiuni corespunzatoare ,se dezvolta o noua viteza ascensionala,iar in binarea celor doua viteze rezulta traiectoria de zbor a centrului de greutate al corpului saritorului.
Zborul.Facand abstractie de saritura cu prajina,pentru sariturile atletice zborul constitue faza fara sprijin a sariturii,care tine din momentul intreruperii contactului cu solul,la desprindere,pana la reluarea contactului cu solul in vederea aterizarii.
Tehnica de zbor in sariturile atletice se compune din rotatii compensatorii,de sine statatoare sau din suprapunerea acestora pe rotatiile reale.
Referindu-ne la cele doua sarituri fundamentale,putem mentiona ca,spre exemplu la saritura in lungime,tehnici de zbor ca ,extensia,pasii in aer ca si miscarile de aterizare,sunt constituite din rotatii compensatorii.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
