Faptul că sportul recreativ este dătător de sănătate şi regenerativ pentru energia corporală sau mentală este bine cunoscut şi nu trebuie demonstrat, iar în această lucrare se postulează. Din punct de vedere ştiinţific se pun totuşi unele întrebări. De exemplu, care este mecanismul prin care organismul îşi reface resursele de energie în cazul sportului recreativ, care, după cum se ştie, solicită mult mai puţin funcţiile implicate în efortul fizic decât sportul de performanţă? O altă întrebare se poate pune în legătură cu efectele practicării sistematice a sportului recreativ: sunt aceste efecte de lungă durată, sunt reale sau starea de confort fizic şi psihic este de natura unui placebo instrumental? De altfel se poate pune şi întrebarea dacă nu cumva cei care practică regulat sportul recreativ sunt persoane care au o grijă de propriul lor organism mult mai mare decât cei sedentari, iar această grijă include şi nutriţia adecvată, respectul orelor de somn, evitarea factorilor stresanţi etc.? Cu alte cuvinte, ce aport sanogenezic aduce sportul recreativ faţă de alţi asemenea factori şi ce face un sedentar dăunător sănătăţii în afară de faptul că nu practică mişcarea?
Din datele literaturii de specialitate, care ne-au fost accesibile până în prezent, rezultă clar diferenţe fiziologice şi psihologice, de grup, generale, dintre persoanele care practică sportul recreativ şi cele sedentare, în favoarea sportului recreativ. Dar, după cunoştinţa noastră, niciun studiu nu demonstrează că aceste diferenţe semnificative se datorează practicării sportului recreativ şi nu vieţii ordonate care include şi sportul recreativ, sau altor factori, dintre care nu-l excludem pe cel psihogen. Un studiu ştiinţific convingător ar trebui să înceapă cu identificarea variabilelor independente, ar trebui să facă apel la analiza factorială şi să conţină şi forma crossing, a inversării acestor variabile. Chiar dacă este de prisos, totuşi ilustrăm ideea cu exemplul baschetului, unde jucătorii sunt înalţi nu pentru că practică baschetul, ci pentru că au fost selecţionaţi astfel. Autoselecţia celor care practică sportul recreativ ar putea fi extinsă prin informare, prin educare şi, desigur, prin demersuri de atragere. Atragerea pentru practicarea sportului recreativ poate apela la mimetism, la spiritul ludic al mişcării, la dorinţa de apartenenţă la un grup elitist sau, simplu, de socializare, iar, în fine, la confortul fizic şi psihic, constatabil imediat. Vrem să spunem că este convingător faptul că cei care practică sportul recreativ, de exemplu joggingul, şi care, dacă dintr-un motiv oarecare întrerup mişcarea, declară (şi probabil se pot identifica disfuncţii cardio-respiratorii) că simt un disconfort fizic şi psihic. Această senzaţie subiectivă, sau nu, dispare atunci când este reluat efortul de alergare, ceea ce poate fi un argument convingător pentru faptul că mişcarea, în general, un efort fizic, practicată voluntar, cu plăcere şi adecvat capacităţii de efort induce efecte biologice benefice. Adepţii sportului recreativ declară şi alte forme senzoriale confortabile, printre care rezistenţa la agenţi fizici favorizanţi ai suferinţelor musculare şi articulare, precum umezeala sau frigul, rezistenţa la factorii stresanţi de la serviciu sau din familie, precum nedeterminarea, incertitudinea viitorului etc.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
