Pluripartidismul

Pluripartidismul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se intalneste, mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, in tarile occidentale, unde diversele categorii sociale isi au propriile partide.

Pluripartidismul contemporan poate fi impartit in trei mari grupari:

- gruparea partidelor de dreapta, cu nuantele respective: de centru-dreapta sau de extrema-dreapta. In aceasta categorie intra partidele conservatoare si liberale, care pot fi de dreapta sau centru-dreapta si partidele fasciste sau neo-fasciste de extrema-dreapta;

- gruparea partidelor de stanga, de asemenea, cu nuantele de stanga, centru-stanga si extrema-stanga. In aceasta categorie intra partidele socialiste, social-democrate, comuniste, radicale etc., iar din extrema stanga, partidele comuniste de tip marxist-leninist;

- gruparea partidelor de centru cuprinde, in general, partidele democrat-crestine, social crestine etc.

Conceptele de "dreapta", "centru" si "stanga" au aparut in perioada revolutiei franceze cand aveau o semnificatie conventionala. In Constituanta franceza din acea perioada, membrii acesteia care erau adeptii mentinerii monarhiei se asezau in partea dreapta a salii, cei care erau impotriva monarhiei, ocupau locurile din stanga salii de sedinta, iar moderatii ocupau centrul salii, incat cei din prezidiu, in dialogul cu deputatii, foloseau expresiile de: "voi din stanga", "voi din dreapta" sau "voi din centru".

Cu timpul, aceste denumiri au capatat o anumita consacrare cu un continut politic specific, implicate in departajarea partidelor politice, continutul respectiv dobandind in timp noi elemente.

Daca la inceputul epocii moderne, partidele de dreapta, prin doctrina lor, se pronuntau pentru conservarea cat mai mult cu putinta, a vechilor structuri si institutii, inclusiv a monarhiei, partidele de stanga militau pentru schimbari radicale politice printre care figurau abolirea monarhiei si instaurarea republicii ca forma de guvernamant.

Ulterior, de prin secolul al XIX-lea, partidele de dreapta sustineau