Daca Uniunea este luata ca o entitate de sine statatoare, ea are cea mai mare economie din lume cu un produs intern brut in 2004 de 12.332.296 milioane de dolari . Este preconizat ca economia UE sa creasca in urmatorul deceniu, prin aderarea unor state noi - in special datorita faptului ca noile state sunt de obicei mai sarace ca media europeana, urmand ca rapida crestere a PIB-ului in interiorul uniunii sa contribuie la dinamica Europei unite. Totusi, se estimeaza ca zona Euro va creste doar cu putin peste 1 la suta pe an 1, in timp ce alte state bine industrializate, cum sunt Statele Unite vor creste de trei ori pe atat, cu o medie de 3.2% pe an.Integrarea poate fi inteleasa ca un proces sau ca o stare de fapt.
Obiectul integrarii il pot reprezenta: populatii, zone geografice, piete, productii de bunuri, resurse.Exista un larg consens in randul specialistilor cu privire la urmatoarele aspecte:
faptul ca integrarea economica se refera la diviziunea muncii si la specializarea intra si internationala.
Integrarea presupune mobilitatea si libertatea de circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de munca sau a tuturor acestora , ea fiind in stransa corelatie cu tratamentul comercial diferentiat si chiar discriminatoriu in ce priveste originea si destinatia marfurilor si factorilor de productie.
Integrarea va incepe in sectoare din "zona low politics" care trebuie sa fie strategice din punct de vedere economic;
Se va crea o "inalta autoritate" care sa supraveheze procesul de integrare (tehnocrati) unde
integrarea unor sectoare va crea presiuni pentru integrarea altor sectoare
Grupurile nationale de interese isi vor orienta loialitatea si actiunile de lobby catre noul centru de decizie.Creste complexitatea reglementarilor si devin necesare arhitecturi institutionale comune.Suveranitatea apartine statului-natiune, chiar daca acesta opteaza sa o exercite in comun la nivel european (regional).
Actorii supranationali vor avea mai putina importanta decat guvernele nationale atunci cand se decide viitorul gruparii.
Integrarea economica nu conduce automat la cea politica conform schemei neofunctionaliste.
Vor trebui sa prevaleze dimensiunile politice si interesul national.Identitatea si loialitatea nationala nu sunt foarte predispuse la schimbare.
Guvernele nationale mentin un rol decizional important dar controlul se delocalizeaza la nivel supranational.
Suveranitatea nationala individuala se dilueaza in acest proces decizional colectiv si institutiile supranationale au un rol autonom care nu deriva din cel de reprezentanti ai guvernelor nationale.
Apar anumite pierderi de control in procesul decizional ca urmare a majoritatii calificate
Se poate vorbi de integrarea nationala (intranationala sau interprovinciala), de integrarea regionala (plurinationala), sau de integrarea globala (multilaterala sau universala).
Se poate vorbi de integrarea statica si de integrarea dinamica.Integrarea statica reprezinta o stare de fapt in care componentele unei economii compozite nu mai sunt in mod semnificativ delimitate prin frontiere economice, ci functioneaza interdependent, maximizand efectele sinergice.
Integrarea dinamica presupune eliminarea treptata a frontierelor economice dintre statele participante, acestea fuzionand intr-un ansamblu functional mai cuprinzator.
Armonizarea intre interesele sectoarelor care solicita protectie si inclinatia consumatorilor spre liber schimb este mai facila in cadrul unei grupari integrationiste.
Se pot folosi instrumente alternative (politici de ajustare structurala, bariere netarifare, proceduri administrative) pentru a interveni la nivelul proceselor economice.
Aspecte esentiale de politica economica (cresterea economica sau redistribuirea veniturilor) sunt mai fezabile daca se pastreaza la nivel national.
Integrarea negativa (eliminarea obstacolelor) presupune dereglementarea structurala ,
eliminarea obstacolelor comerciale , pasi marunti, obiective clar definite care devin obligatorii pentru guverne, companii si cetateni si nu implica decizii permanente ale unei infrastructuri decizionale).
Integrarea pozitiva (crearea de conditii egale de functionare a componentelor integrate) presupune crearea de conditii egale pentru functionarea componentelor economice, participare mai activa, permanenta si flexibila, obligatiile sunt definite mai generic, este in principal domeniul politicii si al birocratiei si nu al rigurozitatii, implica crearea de institutii comune.
Informarea: partenerii se informeaza reciproc referitor la instrumentele si mecanismele de politica economica pe care le vor folosi, totusi competentele nationale raman intacte.
Consultarea: partenerii isi declara acordul de cere opinia si sprijinul celorlalti referitor la anumite decizii. Suveranitatea ramane nealterata, dar unele interese sunt afectate.
Coordonarea: partenerii trebuie sa-si exprime acordul cu privire la diferitele masuri adoptate. Daca se stabilesc obiective comune procesul se poate numi "cooperare". Totodata presupune armonizarea legislativa su administrativa. (Ex: poate determina o convergenta a variabilelor economice - reducerea ecartului dintre ratele dobanzilor)
Unificarea: Presupune fie inlaturarea instrumentelor nationale si inlocuirea lor cu unele comune, fie adoptarea unora identice. Competentele nationale sunt extrem de limitate.
Geometria variabila: presupune faptul ca anumite sectoare se vor integra mai rapid, atributele decizionale transferandu-se la nivel suprastatal, in timp ce altele vor ramane la nivel national.
Sporirea eficientei productiei ca urmare a adancirii proceselor de specializare intra si intersectoriale in conformitate cu legea avantajelor comparative.
Cresterea nivelului productiei datorita unei mai bune valorificari a efectelor economiei de scara.
Intarirea fortei de negociere in cadrul tratativelor internationale.
Accentuarea transformarilor la nivelul eficientei si a concurentei, multiplicate de avansul tehnologic obtinut prin eforturi comune.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.