Constituirea si mentinerea de stocuri antreneaza costuri semnificative pentru intreprinderi. In cazul intreprinderilor de comert costul asociat stocurilor de marfuri detine, de regula, cea mai mare pondere in costurile intreprinderii.
Prin urmare, reducerea costurilor de stocare reprezinta una dintre cele mai importante cai de crestere a eficientei si competitivitatii intreprinderilor. Preocuparile in aceasta directie ale conducerii intreprinderii sunt sustinute de un bogat instrumentar matematic reunit sub denumirea de Teoria stocurilor. A. Costuri de aprovizionare a stocului, care cuprind cheltuielile cu lansarea comenzilor, urmarirea executarii acestora, receptia si primirea produselor; B. Costuri de mentinere a stocurilor sau de stocare propriu-zisa, care cuprind costul imobilizarii resurselor, costurile de depozitare/magazinaj (chiria depozitului, salarii aferente activitatii depozitului/magaziei, cheltuieli cu energia, apa, de intretinere, etc.
), precum si eventuale pierderi sau deprecieri ce intervin in timpul stocarii; C. Costul lipsei de stoc (penuriei), datorat pierderii de resurse nestocabile si nerealizarii de beneficii datorita producerii unei rupturi de stoc (epuizarea stocului) si lipsei pe o anumita durata a unei resurse stocabile, al carei stoc se are in vedere. De exemplu, daca o intreprindere de comert cu amanuntul ar avea un beneficiu de 1 milion de lei pe zi din vanzarea painii, costul lipsei painii de la vanzare pe durata unei zile va fi de: 1 milion de lei + cota din cheltuielile generale ale intreprinderii care in mod normal s-ar fi repartizat vanzarilor de paine.
In conditii normale de activitate economica, cel mai important dintre costurile stocarii este costul lipsei de stoc, urmat de costul imobilizarii in stocuri a unei parti adesea importanta a capitalului utilizat de catre intreprindere.
Din punct de vedere financiar, desi este o componenta a activelor circulante, stocul mediu total al unei intreprinderi se comporta ca un activ fix.
Tocmai de aceea o buna gestiune a stocurilor va urmari o reducere (relativa) a stocului mediu atat in ce priveste volumul fizic al acestuia cat si, mai ales, in ce priveste valoarea.
De altfel, in aceasta consta rationalizarea pe care o efectueaza aplicarea modelului Wilson de normare a marimii lotului la nivelul mai multor grupe de produse: produsele mai scumpe vor fi aprovizionate mai frecvent iar cele ieftine mai rar, rezultand o modificare a structurii stocului total in favoarea produselor de mai mica valoare si o reducere pe ansamblu a imobilizarilor de fonduri.
Pentru o buna gestiune, intreprinderile trebuie sa formuleze politici cu privire la stocuri care sa reflecte alegerile efectuate de conducerea lor, in special in legatura cu: ? Nivelul de serviciu, respectiv probabilitatea cu care se doreste sa se evite ruptura de stoc. Inlaturarea oricarei posibilitati de aparitie a unei rupturi de stoc, deci realizarea unui nivel de serviciu de 100%, poate fi ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
