Somajul este o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca, din cauza dereglarii dintre dezvoltarea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca.
In conditiile contemporane, somajul este considerat ca un dezechilibru sl pietei muncii nationale, adica dezechilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de munca.
Somerii sunt acele persoane din cadrul populatiei activa disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.
Problema masurarii somajului. Masurarea somajului este o problema de estimare a proportiilor, structurii, interasitatii si duratei lui. In toate tarile cu economie cu piata concurentiala functioneaza institutii specializate si sunt aplicate modalitati specifice de intregistrare a somajului, despre care se culeg informatii sistematici sunt: nivelul, marirea sau proportia la un moment dat; intensitatea sau taria de manifestare; durata medie; structura sau componenta.
In tara noastra, esenta conceptului de somaj este similara cu aceea care defineste somajul ca fenomen general, insa ea se particularizeaza in functie de conditiile economico-sociale, concurent-istorice specifice.
Aflata in fata adoptarii unei strategii de tranzitie la economia cu piata concuretiala si tinand seama de experienta tarilor avansate economic, Romania, ca si alte tari din Europa de Est, urmareste problematica somnajului din perspectiva metodologica multipla.
Geneza somajului se explica pornind de la situatia in care somajul si subocuparea coexista cu potentialul economic, cu capacitatile de productie nefolosite sau partial folosite, intr-un contex de recesiune economica profunda, ceea ce face ca venitul national sa fie mai mic decat i-ar permite productivitatea muncii.
Trebuie sa avem in vedere si efectul distructiv pe care dobanzile il pot avea asupra ocuparii si a investitiilor. Mentinerea unor rate ridicate ale dobanzilor, situate mult timp peste rata inflatiei, secatuieste economia atat de posibilitatile viitoare de dezvoltare, cat si de posibilitatile de ocupare.
Desigur, apare mult mai avantajos pentru un individ sa incaseze cu regularitate o dobanda ridicata, fara un efort deosebit, comparativ cu efectuarea unei investitii pentru care trebuie sa munceasca mult si sa-si asume un risc. In conditiile actuale, ale unui ritm atent in domeniul innoirilor tehnice si tehnologice, mentinerea unor rate inalte ale dobanzilor echivaleaza practic cu compromiterea capitalui fizic existent prin blocarea procesului investitional, care accentueaza somajul.
Un alt aspect ce se impune a fi luat in calcul pentru intelegerea genezei si manifestarii somajului in Romania priveste problema salariilor.
Pe termen scurt insa ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
