Șomajul

In conditiile in care omul, cu forta sa de munca, constituie resursa regenerabila cea mai pretioasa si practic nelimitata, folosirea sa la nivelul cel mai eficient si mai deplin posibil s-a constituit si ramane o constanta a preocuparilor tuturor factorilor de decizie; altfel spus, gasirea celor mai potrivite cai de lupta impotriva somajului constituie o necesitate obiectiva. Varietatea si complexitatea fenomenului, a formelor sale de manifestare, a implicatiilor multiple, directe sau indirecte in aproape toate componentele organismului economico social fac deosebit de dificila o asemenea sarcina. Guvernele au cautat intotdeauna remedii somajului.

Solutiile preconizate s-au inscris pe o gama foarte variata asa cum variata a fost si este manifestarea fenomenului. Inainte de a ne referi la ele, cateva precizari prealabile gasim necesar sa facem: n-a existat si nu exista o singura solutie, definitiv si peste tot valabila la somaj; exista sau poate exista un sistem de solutii, producator de efecte intr-un anumit context istoric si in anumite cadre regionale, nationale, etc; nu putem vorbi de o solutie sau de solutii pure, valabile numai in terapia somajului; ele trebuie corelate si integrate in sistemul de ansamblu al masurilor anti-criza, din care somajul nu este decat o dimensiune; experienta practica, suficient de indelungata, a scos in evidenta faptul, putin imbucurator, ca terapeutica somajului nu s-a dovedit a fi radicala; istoria evolutiei faptelor economice obliga la a admite ideea ca lumea va trebui sa se invete cu somajul asa cum s-a invatat si cu inflatia; desi cu radacini in variate domenii si in sfere ale economicului, socialului, politicului, psihologicului, etc.

somajul ramane in principal un rezultat al modului in care se deruleaza procesul reproductiei in ansamblu; el este strans legat de cresterea economica si de aceea, cele mai multe solutii vizeaza acest domeniu; cresterea si diversificarea productiei, modernizarea si reinnoirea sa continua, corelata cu o pregatire corespunzatoare a fortei de munca se degaja a fi astfel calea principala de limitare a somajului.

In conceptia keynesista, raspunzatoare deci pentru gradul de folosire a fortei de munca a ramas cresterea economica.

Desi s-a dovedit si se dovedeste prin natura sa inflationista relansarea si impulsionarea cererii efective ramane in continuare o masura anti-somaj, ce-si pastreaza valoarea, completata insa cu serioase amendamente si conditii specifice: investitiei, sursa principala de locuri de munca, trebuie sa i se acorde o atentie speciala; ea devine oportuna numai in baza unor temeinice analize prospective; nu poate fi facuta decat pentru debusee viitoare cunoscute, altfel, beneficiul ei efect de multiplicare in planul locurilor de munca se transforma intr-un efect de demultiplicare; trebuie gasita in functie de necesitatile, contextul si perspectiva economiei, relatia optima dintre investitia de productivitate creatoare, prin efectul de ...