Problematica Evaluării Riscului în Economia Bazată pe Cunoaștere

ABSTRACT

Any economic activity is affected by risks, and especially during in the development the new economy. The study of risks in this period is a difficult problem because of its magnitude. Nowadays we leave in a society with an economy defined as knowledge based economy, which is totally different of last century’s one. This new economy can be specified by the necessity of innovation that means production of new goods or new ways of production. The innovation (scientific and technological) consists in a transformation of an idea into well-sold product. It can be new or improved good, operational process in industry or market, or even new social method. Because the process of innovation is risky and uncertain, the risk assumption is inherent in the knowledge based economy. In these conditions the venture should be controlled or systemic and typologically approached. So, is evident that the problem of the risk specific for innovation project should be systematically approached. The receptions of management of risk consist of means of the sanction is brave also of receptions of reduction of a degree of risk.

Trăim azi într-o societate cu o economie total diferită de cea a secolului trecut, definită ca fiind o economie bazată pe cunoaştere. Noua economie ar putea fi caracterizată prin nevoia de inovare, adică nevoia de a produce altceva sau a produce altfel. Inovarea (ştiinţifică şi tehnologică) constă în transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou sau ameliorat, sau într-un proces operaţional în industrie sau în comerţ, sau într-o nouă metodă socială. Dar procesul inovaţional aduce cu el riscul şi incertitudinea. Iată de ce incertitudinea şi riscul sunt principalele caracteristici ale unei economii bazate pe cunoaştere, îndeosebi în contextul dezvoltării inovaţionale.

Reieşind din conceptele de bază ale riscurilor putem stipula următoarele caracteristici principalele ale conceptului de risc:

• acţiunea riscului va apărea în viitor, astfel, riscul se află în strânsă corelaţie cu luarea deciziilor;

• categoriile „incertitudine” şi „risc” sunt strâns legate între ele, dar ele nu sunt sinonime;

• riscul survine în acele cazuri când se adoptă decizii (o variantă de traducere a cuvântului „risc” presupune – „adoptarea deciziilor rezultatul cărora nu este cunoscut”);

• riscul este subiectiv, iar incertitudinea este obiectivă;

• pentru inovare este elocventa regula: „dacă nu există riscul, atunci nu există şi nimic nou”- inovarea ca mijloc al concurenţei globale este lipsită de sens.

Riscul în contextul dezvoltării inovaţionale ţine de finanţarea şi aplicarea inovărilor tehnico-ştiinţifice. Deoarece cheltuielile şi rezultatele progresului tehnico-ştiinţific sunt extinse şi depărtate în timp, ele pot fi prevăzute doar în unele limite (de obicei foarte largi). Prin urmare, riscul de inovare este probabilitatea pierderilor, apărute la investirea de către firma antreprenorială a mijloacelor în producerea noilor mărfuri şi servicii, care, posibil, nu-şi vor găsi (în timp scurt sau chiar deloc) solicitarea scontată pe piaţă.

Orice risc inovaţional este complex reprezentând o construcţie din multitudinea de elemente a multor riscuri. În aşa mod, riscul inovaţional reprezintă un sistem de factori care acţionează în forma unor riscuri complexe, individuale pentru fiecare participant al proiectului în relaţii cantitative şi calitative. Un astfel de sistem se poate reprezenta în următorul fel:

unde: n- numărul probabil a riscurilor izolate

m- numărul participanţilor la executarea proiectului

Rij – riscul particular al fiecărui participant privat

Deci, însemnătatea fiecărui risc pentru fiecare participant este individuală, dar riscul comun al procesului inovaţional reprezintă pentru fiecare un sistem coerent de riscuri particulare conţinând multiple legături.

1. Drucker P. «Innovate or die», The Economist, 25.08.1999.

2. Alpopi C. Creativitate şi inovare. – Bucureşti : Editura A.S.E., 2002. – 157 p.

3. Baloiu L. M. Inovarea în economie.. – Bucureşti : Ed. Economică, 2004. – 337 p

4. Cosmâncă M., Slătineanu L., Nagîţ G.. Inovarea în întreprinderile mici şi mijlocii – Chişinău : Ed. Tehnica – Info, 2002. – 242 p.

5. Гранатуров В. Экономический риск. –М.: Дело и Сервис,1999

6. Инновационный менеджмент: Учеб.-метод. Пособие / Сост. С.В.Васильев/, Великий Новгород, 2006.

7. Романов В. С. Понятие рисков и их классификация как основной элемент теории рисков // Инвестиции в России. — 2000г. — № 12.

8. Яковлева Е., Владыкина Т. Инновационное общество "Российская газета" - Неделя №4589 от 14 февраля 2008 г.