Politica externă și economia în Uniunea Europena

1. Introducere

Uniunea Europeană reprezintă o importantă entitate politică in peisajul securităţii globale. Acest fapt este înlesnit de dimensiunile sale demografice şi economice care o situează într-o poziţie privilegiată in raport cu ceilalţi actori importanţi de pe scena mondială. UE reprezintă un pol de stabilitate economică, un punct de atracţie pentru ţările in curs de dezvoltare. Şi aceasta pentru că extinderea UE către Est va asigura şi extinderea securităţii, contribuind la consolidarea noilor democraţii din această parte a Europei, a economiei lor de piaţă şi a garanţiei că pot să-şi modernizeze societatea şi tehnologiile, la adăpost de orice ameninţare externă.

Printre ţările din Est, care vor avea un rol activ şi important in acest proces al lărgirii UE, se numără şi România care va fi unul dintre stâlpii estici ai Uniunii.

Uniunea Europeana este considerată a fi o construcție sui generis, situându-se între federație și confederație. A fost înfințată oficial la 1 noiembrie 1993 fiind cea mai recentă organizație de cooperare europeană care a început cu Comunitatea Europeană de Cărbune și Oțel din 1951 devenind în 1967 Comunitatea Europeană .

Uniunea Europeana are mai multe obiective dintre care unul din cele mai importante este acela de a promova și de a extinde o politică de cooperarea între membrii Uniunii Europene în probleme economice, sociale și legate de comerț, politică externă, securitate și probleme judiciare. Însă o mare provocare pentru Uniunea Europeană o reprezintă extinderea sa catre est sperând ca aceasta va asigura securitatea și stabilitatea in Europa de Est. Abilitatea Uniunii Europeane de a-și atinge obiectivele a fost limitată atât de neînțelegeri între statele membre privind problemele internationale (economice și politicii externe) cât și de dorinta statelor membre de a actiona independent, în ciuda declaratiei facute in tratatul de la Maastricht in care s-au pus bazele unei politici externe si ale unei politici de securitate comuna. Totusi de la sfarsitul anilor 80, UE a avut o politica externa comuna, consecventa fata de Europa rasariteana. Pentru a intelege mai bine obiectivele ce trebuiau indeplinite de statele membre ale UE trebuie clarificat termenul de "politică externă". Într-o exprimare simplă, aceasta reprezinta " acea zona a activității gunvernamentale care se ocupă de relațiile dintre state și alți actori, în principal alte state, in sistemul internațional." Însă, politica externă diferă de politica economică externă prin aceea că ultima implică scopuri și mijloace economice, totusi, politica externă poate sa impună utilizarea de instrumente economice in scopuri politice sau legate de securitate.

Un alt obiectiv important al UE este acela de a crea o economie comuna prin: adoptarea unei monede unice, crearea unei piețe comune și a unei Banci Central Europeană, realizarea unui comerț liber între statele UE. Astfel, se poate spune ca dimiensiunea politica si economica a UE fac din aceasta sa devina o mare putere mondiala bazata pe: moneda comuna, dioplomatie comuna si aparare comuna. Vrând nevrând, dimensiunea politica se adaptează noii economii, însă, desigur, noua politica isi traieste abia varsta copilariei. Asadar, Europa prezenta incearca trecerea de la uniunea economica la cea politica pentru a deveni un vector important pe scena poolitica mondiala.

2. Importața Politicii Exterene în economia Uniunii Europene

Studiul politicii externe a pornit de la premisa, de altfel perfect valabilă, că nu ajunge să intelegem doar motivația statelor în termen de interes național și competențe pentru putere ori securitate, ci este indispensabil sa analizăm felul în care se ia decizia de politică externă si efectele acesteia asupra economiei.

Insa, inainte de a analiza conceptul de ‚politica externe’ si efectele pe care aceasta le are asupra economiei, ar trebui sa ne intrebam ‚ce este de fapt politica externa?’. Dupa cum a observat Michael Smith, politica externa a fost vazuta, in general, drept ‚incorporarea scopurilor si intereselor nationale, urmarite prin mobilizarea si aplicarea resurselor nationale.’ David Allen a afirmat ca este greu‚ de separat notiunea de politica externe de ideea unui stat cu un set de interese identificate printr-un guvern.’