Productia in general, de orice natura ar fi, inclusiv productia economica, debuteaza intotdeauna cu idei, cu proiecte alternative. Intreprinzatorul trebuie sa decida care dintre ideile alternative ureaza sa fie transformate in realitate. Acesta optiune presupune evaluarea sansei fiecarei idei de a avea succes, pe baza informatiilor obtinute (de exemplu, prin experiente de laborator si anchete pe piata), care insa nu ofera certitudinea succesului. Exista intotdeauna inevitabil un risc.
Proiectul de succes trebuie sa suporte costul esecurilor (in unele sectoare se inregistreaza un singur succes la zeci sau chiar la sute de experiente); de aceea si pretul inovatiilor este foarte ridicat.
Dupa alegerea proiectului intreprinzatorul elaboreaza planul de afaceri. Acesta sintetizeaza deciziile intreprinzatorului privind varianta eficienta, optima de combinare a factorilor de productie, atat d. p. d. v. tehnic (fizic) cit si valoric (economic-financiar). Planul tehnic, sau combinarea tehnica, reprezinta corelarea cantitativa a volumului factorilor de productie (Q). Planul financiar traduce in bani combinarea tehnica pe baza preturilor (P) antecalculate (planificate, anticipate). Suma preturilor factorilor de productie (intrarilor) alcatuieste cheltuielile de productie sau costul total (CT), iar suma preturilor produselor (iesirilor) alcatuieste venitul (V) sau cifra de afaceri (CA). Diferenta lor reprezinta profitul (Pr). Combinarea economica (financiara) presupune corelarea valorilor a preturilor factorilor de productie cu pret produselor. Deciziile privind combinarea optima au la baza interesul major al - intreprinzatorului maximizarea profitului. Strategiile de maximizare a profitului se elaboreaza in functie de evolutia cererii pe piata si orizontul de timp vizat de intreprinzatorul (termen scurt sau termen lung). Cand cererea este elastica si in expansiune, intreprinzatorul va opta pentru acea varianta de combinare care sa asigure maximizarea profitului prin maximizarea volumului costului la un anumit volum al productiei (corespunzator cantitatii cerute de consumatori). Pe perioada scurta de timp, datorita caracterului lor rigid, volumul unor componente ale factorilor de productie (pamant, capital fix, munca inalt specializata) nu poate fi modificat rapid in raport cu variatiile cererii de produse pe piata. In aceste conditii posibilitatile de combinare a factorilor de productie sunt reduse la modificarea proportiilor in care elementele flexibile, variabile (capital circulant, munca simpla) se unesc cu factorul rigid, constant. Astfel un anumit volum al productiei poate fi obtinut numai intr-o singura varianta de combinare.
Dintre variantele tehnice de combinare intreprinzatorul o va alege pe aceea care este eficienta d. p. d. v. economic-financiar, ceea ce presupune : cunoasterea legii randamentelor proportionale, conform careia variantele tehnice optime de combinare se realizeaza numai in stadiul al doilea al productiei ...
Economie (manual pentru clasele a X-a si a XI-a)
Autori : Constantin Gogoneata, Catalin Darmon, Liviu Plugaru
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
