Economia, ca stiinta si activitate practica, precum si comportamentul economic, ca expresie a implicarii agentilor economici in aceasta realitate, se raporteaza, in esenta, la necesitatea gospodaririi optime a resurselor obiectiv limitate in vederea satisfacerii cit mai depline si echilibrate a trebuintelor nelimitate si in continua diversificare.
Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, in cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avind loc, cu ajutorul asa-numitei miini nevazute, un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzind catre un echilibru relativ; se obtine astfel o miscare cit mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor in raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de ocupare a populatiei active, inflatia rata dobinzii si cea a indatorarii, rata economisirii si dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar. Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, in care oamenii sint doar spectatori (incintati sau nemultumiti), ci ea incorporeaza organic scopuri si actiuni umane constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor.
In consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (in diversele forme ale acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora in evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese.
Unitatile economice, in activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de productie.
Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila producatorului pentru desfasurarea unei activitati optime.
Costul de productie este expresia in bani a factorilor de productie consumati pentru fabricarea si desfacerea marfurilor. Alaturi de alte categorii banesti ca pretul, creditul, etc., costul de productie asigura masurarea in bani a consumului de factori de productie la nivelul unitatii economice, fiind un instrument in gestionarea rationala a factorilor de productie, necesari oricarui intreprinzator. Producatorul are ca obiectiv fie maximizarea profitului, fie determinarea combinatiei factorilor de productie astfel incit sa se realizeze o anumita cantitate de produse la un cost minim.
Desfasurarea activitatii unei firme poate fi sintetizata prin utilizarea unor indicatori care ne informeaza asupra evolutiei in timp a acesteia. Societatea, avand statul de monopol pe piata, produsele si serviciile care se executa sau se presteaza se factureaza pe baza preturilor si tarifelor stabilite.
In sistemul conceptelor economice care se folosesc in tarile cu economie de ?iata, costul de productie ...
Angelescu, Coralia; Stanescu, Ileana.- Economie politica.- Editura OSCAR PRINT, Bucuresti, 1999
2. Abraham - Frois, Gilbert.- Economia politica.- Editura Humanitas, Bucuresti, 1994
3. Dobrota, Nita.- Economie politica.- Editura Economica, Bucuresti, 1997
4. Ciucur, Dumitru ; Gavrila, Ilie; Popescu, Constantin.- Economie.- Editura Economica, Bucuresti, 1999
5. Fudulu, Paul.- Microeconomie.- Editura HIROYUKI, 1997
6. Heyne, Paul.- Modul economic de gandire.- Editura Didactica si Pedagogica, 1991
7. Iordache, Stelian; Laszar, Costinel.- Curs de economie politica.- Editura Economica
8. Vacarel, Iulian.- Finante publice.- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
