Monografia sistemului bancar din Franța

Franța reprezintă una din marile puteri care a contribuit la alcătuirea Uniunii Europene în anul 1958.

Pe lăngă faptul că este emblem parfumurilor selecte, a șampaniei fine, a plimbărilor romanctice de pe Chanze Lisee, Franța deține și un Sistem Bancar cu o istorie deosebită prin faptul că a reușit sp se mențină pe poziția de start și fără implicarea statului în momentul în care criza economic a început să-și facă prezența. Având reguli stricte în ceea ce privește supravegherea și controlul asupra activităților bancare, Sistemul Bancar francez a reușit să iasă cu brio din criză. Acest lucru nu înseamnă că nu a fost afectată, însă spre deosebire de alte state băncile franceze au ajutat la encomia reală a țării.

Prin aceasta temă s-au urmărit următoarele aspecte legate de evoluția Sistemului Bancar francez, a Băncii Centrale Franceze și primelor două bănci ce sunt reprezentante pentru Sistemul Bancar Francez, BNP Paribas și Crédit Agricola.

1.SISTEM BANCAR FRANCEZ

1.1 ISTORIC

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,sistemul bancar francez, a efectuat obiectul unui interventionalism,dar totodată și a unei tutele permnente ale statului. Având în vedere că primele legi bancare au fost instituite pentru a putea controla mai ușor activitatea bancara și pentru o asigurare de siguranță a depondenților ridicată, odată cu națonalizarea marilor puteri publice a aparut tendința de a considera băncile și instituțiile de credit ca mijloace ajutatoare ale Ministerului Finanțelor.

Legile din anii 1941 și 1945 reprezintă normele ce mențineau aspectul tutelei statutlui, ce conțineau reglmentări specifice sectorului bancar. O grupare o reprezentau băncile de afaceri neautorizate în colectarea depozetelor la vedere, în schimb aveau participanți în sectorul industrie, iar cealaltă gupă este reprezentată de băncile de depozite ce nu puteau să aibă participanți în industrie. Acest aspect definește cu precadere faptul că industria nu prea își gasește resursă de finanțare.

Odată cu emiterea legilor din anul 1960 ce aveau ca scop propulsarea Parisului ca mare centru financiar al Comunității Economice Europene , menite să aproprie sistemul bancar cu domeniul indusrtiei și eliminarea discrepanței dintre băncile de afaceri si cele ce se ocupau de depozite.

Punctul de vârf atins de acest proiect de modernizare a sistemului bancar este reprezentat de anul 1984, pe când s-a decis adoptarea unei altei legi care aduce modificari legilor din anii anteriori și pune piloni de rezistență a Comisiei bancare ce avea ca și rol supravegherea și controlul sistemului bancar.Tot acesta lege constată dorința de universalitate a majoritatea instituțiilor financiare prin implicarea acestora în diverse activități și cel mai adesea în cele de operațiuni internaționale.

1.2 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMUL BANCAR DIN FRANȚA

Băncile din sistemul francez s-au descurcat mai ușor pe parcursul crizei financiare față de celelalte bănci europene, grație sistemuli eficient ce se ocupa cu supravegherea operațiunilor de creditare și prudența în luarea deciziilor. Deși aveau parte de aceste aspecte in favoarea celorlalte instituții de creditare europene, rata de sovabilitate era redusă fiind ca un efect al implicării cu limite a statului. Criza, deși a adus multe neplăceri nu numai în domeniul financiar putem spune că ne-a fost de ajutor în a observa cât de eficiente (sau nu) erau modelele economice din acel moment. Prin diversitate și gestiune strictă, modelului economiei franceze continuă să își indeplinească cu succes obiectivele.

Ca și caracteristici de evidențiere a modelului francez, putem indentifica :

- Servicii de finanțare corporatiste și de investiment banking în sprijinul economiei reale- dintre statele din zona euro, Franța are trei banci ce se ocupă de activitățile din export și domeniul infrastructurii

- Dețin un rol important in economia reală- deoarece băncile sistemului francez sunt mult mai active decât alte state, unde finanțarea întreptinderilor se realizează de pe piața de capital.

- Sistemul reglementărilor este mai strict- accentul cade pe sprijinirea calității de reglementare, în special pe legătura formată dintre Comisia bancară (autotitatea principală care se ocupă cu reglementarea) și Banca Franței (se ocupa cu gestiunea lichidităților). Un alt aspect ce a adus o îmbunătățire a fost crearea Autorității de control Prudențial ce a avut loc în anul 2010. Acestă autoritate este răspunzătoare cu acordarea licențelor și supravegherea tuturor instituțiilor ce își desfășoară activitatea în sectorul bancar și de asigurări.

- Sistem cu un grad de concentrare ridicat- în topul celor 5 instituții bancare sunt acumulate un pic peste 60% din întregul număr de credite și de asemenea, peste 75% dintre depozite. Această consolidare s-a realizat pe baza diminuări numărului de instituții bancare din Franța( de exemplu in anul 2008 numărul instituțiilor era de 722, iar in anul 2010 cu 32 mai puține, aceasta reducere s-a realizat în mare parte in sectorul băncilor mutualiste si cooperative).

- Căpraru Bogdan, Activitate bancară. Sisteme, operațiuni și practice, Editura C.H Beck București, 2014

- Cristi Spulbăr și Mihai Nițoi Sisteme si operațiuni bancare comparate, Editura Sitech Craiova,Anul 2012

- https://www.banque-france.fr

- https://mabanque.bnpparibas

- https://group.bnpparibas

- https://www.credit-agricole.fr

- http://www.infinance.fr

- http://www.boursorama.com