Istoria Economiei

Ce este plutocratia?

Plutocratia este o forma de guvernare in care puterea statului este concentrata in mainile celor mai bogati reprezentanti ai societatii; patura conducatoare dominant care contituie baza acestei forme de guvernamant. Plutocratia, spuneau liberalii, este formula politica in care marile averi controleaza statul si societatea. Pentru liberalii clasici, aparitia plutocratiei in secolul XIX, odata cu dezvoltarea capitalismului, inseamna o noua amenintare la adresa libertatii. Si in trecut, argumentau ei, au mai fost societati si state in care s-au creat si existau mari acumulari de averi. Dar Revolutia Industriala si capitalismul pietei libere au creat o concentrare de avutie fara precedent istoric in mainile unei minoritati. Atat timp cat aceasta minoritate, capitalistii, se rezuma la activitati economice pure, totul este in regula. Cand insa intervin inserandu-se in jocul politic si procesele statale, lucrurile se schimba: ei se transforma in plutocrati.

Prin logica ei intrinseca, plutocratia tinde sa ia locul vechii ierarhii sociale, bazata pe privilegii, nobilime si statut social. Or, aceasta nu poate fi de bun augur in ochii liberalismului clasic. In trecut, spun liberalii, clasa de mijloc s-a confruntat cu nobilii feudali si regalitatea, si in acesta lupta a inventat si forjat institutiile ce definesc si apara libertatile personale si drepturile individuale in fata puterii capetelor incoronate, aristocratiei si a clerului. In lumea moderna insa, "marile averi" devin o forta in sine si au tendinta de a dori sa controleze puterea in stat. Nu este nici un motiv ca "marile averi" sa nu fie potential la fel de insolente, mioape si periculoase precum aristocratia de mai ieri. Plutocratii incearca sa faca pur si simplu ceea ce nobilimea, clerul sau generalii au incercat in trecut: sa controleze puterea in stat si prin asta sa incalce in propriul avantaj drepturile celorlalti membri ai societatii. Capitalistii plutocrati nu trebuie insa demonizati, spun liberalii. Ca si in alte cazuri din istorie, si in cazul acestora ne aflam in fata aceluiasi vechi adversar: slabiciunea umana in fata tentatiilor puterii, impulsul de a domina, instinctele primare incurajate de lipsa tariei de caracter. Ca orice putere, pentru a nu deveni arbitrara, si puterea "marelui capital" trebuie sa fie tinuta in frau pe cai constitutionale, institutionale si reglementari juridice.

Capitalism, democratie si pericolul plutocratic

Un plutocrat,este cineva care, controland un capital impresionant, il orienteaza in primul rand nu catre economic, ci catre politic. In loc de a folosi acel capital doar pe piata libera concurand cinstit si creand produse si servicii, el opereaza politic, impunandu-se pietei prin manipularea legislatiei si reglementarilor, prin combinatii ce implica si folosesc statul, prin crearea de monopoluri artificiale, prin obtinerea de privilegii fiscale si legislative. In loc de a se preocupa cu prioritate de angajarea cat mai productiva a muncitorilor, prioritar in linia sa de activitate este mobilizarea lobistilor si a influentei politice. Firmele si industriile pe care le creaza sunt astfel hibrizi: pe jumatate politice, pe jumatate economice. Plutocratul este astfel un pseudo-capitalist, creatorul unor organizatii mutante in contextul unei ordini liberale a economiei de piata. El speculeaza slabiciunile economiei capitaliste si ale sistemului democratic, folosindu-si inteligenta si initiativa nu spre a perfectiona procesele de productie ori a crea produse noi sau mai ieftine, ci pentru a dezvolta retele de influenta, sisteme de lobby si a institutionaliza puterea sa politica sub pretextul si mantia activitatii economice.Noul pericol reprezentat de plutocratie, argumentau liberalii clasici ,nu poate fi contracarat decat prin vechile metode: institutii, reglementari si jurisprudenta. Iata cum vechea problema a apararii libertatii si drepturilor individului revine in actualitate. Ca o paranteza, trebuie notat ca asa se si explica opozitia profunda pe care liberalii clasici o au fata de interventia statului in economie. Pentru a feri societatea de tentatia plutocratica, este in interesul public ca relatia dintre stat si economie sa fie redusa la maxim. Mai mult, atat timp cat exista o legatura stransa intre stat si economie, si statul isi creaza canale de interventie, fiecare agent economic este tentat sau chiar fortat ca intr-o anumita masura sa incerce sa faca apel la metode plutocratice. Este adevarat ca nu exista si nu vom avea niciodata un stat liberal pur, pentru ca interfata dintre stat si economie este inevitabila, iar ea creaza tot felul de excrescente plutocratice sau interventioniste. Dar putem incerca sa ne apropiem cat mai mult de acest ideal. Asa ca, pentru a reduce pericolul, este necesar ca functiile statului sa fie reduse, birocratia redusa, impozitarea redusa etc. Altfel spus, magnitudinea si cuprinderea statului sa fie cat mai restranse: pe scurt, "statul minimal".

UNIVERSITATEA BABES BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI GESTIUNEA AFACERILOR