Inca din Antichitate omul a resimtit nevoia unor liste de cheltuieli. De la simpla evidenta a averii si pina la afacerile negustorului, contabilitatea a devenit un sistem informational cu implicatii asupra resurselor la nivelul economiei. Contabilitatea are deci un rol indispensabil in societatea omeneasca.
Primele evidente contabile au inceput sa fie tinute odata cu aparitia scrisului la sumerienii (ani 3000 i. Ch.). Utilizand o vergea ascutita de lemn, scribul scria pe placa de argila umeda numele partilor, obligatiile asumate de acestea si obiectele comercializate. Partile semnau atestand astfel corectitudinea datelor inscrise.
Aparitia si utilizarea papirusului va inlesni si mai mult inregistrarea si detalierea tranzactiilor comerciale. Este si o perioada in care apar primele forme de control a inscrisurilor contabile.
Un obstacol in calea dezvoltarii evidentei contabile il reprezenta lipsa unei unitati de masura comune pentru toate bunurile tranzactionate. Cea mai insemnata contributie adusa de greci in contabilitate o reprezinta utilizarea unor monede de schimb incepand cu anul 600 i. Ch., aspect ce va determina si o dinamizare a activitatii financiar bancare.
Contabilitatea a fost si este dependenta de dezvoltarea economica. De aceea de-a lungul timpului contabilitatea parcurge un proces de modernizare accentuata in Europa, odata cu dezvoltarea batranului continent. Aparitia ei era conditionata de existenta unui sistem numeric accesibil si de un mediu prielnic de dezvoltare. Simplitatea si usurinta sistemului numeric arab au rezolvat acest lucru. Raspandirea in Europa a sistemului numeric a fost realizata cu ajutorul papei Sylvestru al II-lea (ani 999-1003). Pana la acest moment se utiliza sistemul numeric roman, care era greoi.
Prosperitatea republicilor italiene duce inevitabil si la dezvoltarea contabilitatii. Astfel apare contabilitatea in partida dubla ce isi are originea in Genova sau Venetia, veritabile centre ale comertului in aceea vreme. Aparitia si dezvoltarea contabilitatii in partida dubla au fost asadar determinate de necesitatea ordinii in socoteli.
Cel mai vechi fragment de contabilitate care a fost descoperit, dateaza din anul 1211 si reprezinta registrele unei banci comerciale italiene.
Dincolo de toate avantajele unei evidente contabile riguros organizate, propagarea contabilitatii in partida dubla catre alte regiuni ale Italiei a reprezentat un proces de lunga durata, cu piedici greu de trecut. Era invocat secretul afacerilor , iar contabilii se temeau ca divulgarea cunostiintelor si initierea altora in tainele contabilitatii le-ar fi diminuat pretuirea de care se bucurau. Un argument in sprijinul celor afirmate il constituie spusele lui Wolfgang Schweicker, un pioner in lumea lucrarilor de contabilitate aparute in Germania la mijlocul secolului al-16-lea: Nu vreau sa afirm ca inaintea mea n-ar fi existat contabili buni, acestia sunt si astazi, dar ei tin contabilitate in secret si nu o dau la lumina zilei ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
