Influența cursului de schimb asupra comerțului exterior

Relațiile financiar valutare constituie o parte integrantă a sistemului relațiilor economice internaționale și astfel au o influență importantă asupra evoluției acestora. Aceste relații se bazează pe anumite reguli și mecanisme stabilite în mod convențional de state, de-a lungul timpului. Astfel au existat mai multe tipuri de sisteme monetare pe baza cărora se efectuau tranzacțiile internaționale:

- Sistemul monetar etalon aur-monedă

Acest sistem a funcționat până după primul război mondial. Valoarea paritară a monedelor naționale (conținutul în aur) se stabilea prin lege. Paritățile monetare se stabileau prin raportarea conținutului în aur a respectivelor monede. Baterea monedei era liberă, fiecare cetățean ce deținea aur îl putea preda statului în schimbul monedelor de aur. Aceste monede circulau liber în interiorul țării și în exterior.

Datorită acestor considerente stingerea obligațiilor de plată dintre agenți economici din țări diferite se efectua cu ușurință, aurul având rol de ban universal.

- Sistemul monetar aur-lingouri

După primul război mondial au apărut unele dereglări în funcționarea sistemului etalonului aur și ca rezultat, în unele țări (Anglia, Franța, etc.), s-a renunțat la punerea în circulație a aurului ca monedă, el fiind depozitat de bănci, iar în circulație erau puse diverse semne monetare din hârtie sau diverse aliaje fără aur. Convertibilitatea acestor însemne era valabilă numai pentru sume egale cu valoarea unui lingou de aur. Aurul a rămas folosit doar în tranzacțiile internaționale.

- Sistemul monetar etalon aur-devize

Pentru a se depăși deficiențele etalonului aur s-a introdus, pe baza recomandărilor Conferinței Monetare Internaționale de la Geneva din 1922, sistemul monetar aur-devize. În acest sistem erau folosite pentru plăți internaționale, pe lângă aur, monedele naționale ale unor țări dezvoltate (dolarul SUA, lira sterlină, francul francez). În timpul funcționării acestui sistem tranzacțiile internaționale se realizau cu plăți în aur sau în mijloace de plată ale unor țări în care moneda era convertibilă în aur, la un curs oficial. În acest sistem a crescut în mod considerabil utilizarea dolarului în plăți internaționale (ca urmare a avântului economic înregistrat de SUA și a importantei rezerve de aur deținută de acestea) astfel tot mai multe state au început să-și raporteze monedele naționale la dolarul SUA.

- Sistemul monetar etalon – devize

Acest sistem monetar a fost introdus când s-a constatat inoperabilitatea sistemului instituit la Bretton Woods ca urmare a măsurilor luate de SUA pentru apărarea dolarului. (Una din măsuri a fost chiar devalorizarea dolarului față de aur și revalorizarea celorlalte monede) S-a trecut la utilizarea în schimburile economice internaționale, în locul aurului și a dolarului SUA, a mai multor monede naționale puternice (dolarul american, lira engleză, francul francez, marca germană, yenul japonez, francul elvețian, etc.). Această demonetizare a aurului a însemnat raportarea valutelor naționale la DST sau alte valute de circulație internațională. De asemenea prin Statutul modificat al FMI s-a oficializat trecerea de la convertibilitatea monetară bazată pe cursuri oficiale la cea bazată pe cursurile flotante și cererea de pe piață.

Sistemul monetar actual se bazează pe anumite principii și instituții ale sistemului de la Bretton Woods, dar este și diferit din mai multe privințe. Fiecare stat membru al FMI se angajează, printre altele:

- Să-și orienteze politica economică și financiară în vederea asigurării unei creșteri economice ordonate și menținerea stabilității prețurilor;

- Să promoveze stabilitatea economică și să nu fie sursă de perturbații pentru alte state;

- Să evite manipularea cursului de schimb cu scopul ajustării balanței de plăți sau obținerii de avantaje competitive față de alte state membre;

- Să promoveze politici valutare compatibile cu angajamentele menționate mai sus.