Îmbătrânirea Demografică

INTRODUCERE

Populaţia mondială de astăzi, repartiţia ei teritorială pe continente şi pe ţări, sunt rezultatul unei îndelungate evoluţii al cărei început este marcat de apariţia speciei umane pe Terra. Ritmurile rapide de creştere a populaţiei sunt un fenomen relativ recent în istoria omenirii. Întreaga aventură a specie umane, de la homo erectus la homo sapiens sapiens de astăzi este pasionantă : o creştere lentă, de-a lungul sutelor de mii de ani, cu suişuri şi coborâşuri, înainte de a se înscrie într-o creştere exponenţială atât de impresionantă prin viteza ei şi care a adus la formularea ideii de “explozie demografică”.

În epoca contemporană, amplificarea complexităţii proceselor economice şi sociale, dezvoltarea legăturilor dintre state, pe plan economic şi cultural, schimbul internaţional de idei şi valori impun abordarea diferită a strategiei dezvoltării social-economice a fiecărui stat. Interesul naţional se îmbină din ce în ce mai mult cu interesele comunităţii internaţionale, de unde şi necesitatea unor noi coordonate în politica economică şi socială.

Importantă care trebuie acordată populaţiei în fundamentarea obiectivelor strategiei dezvoltării derivă, în primul rând , din necesitatea asigurării corelaţiei dintre producţie şi consum, a corelaţiei dintre consum şi acumulare, condiţie esenţială a oricărei economii echilibrate.

Sistem cu trăsături specific, populaţia este în acelaşi timp unul dintre principalele subsisteme ale economiei naţionale.Este de neconceput desfăşurarea oricărei activităţi economice sau sociale, existente societăţii în general, făcând abstracţie de colectivitatea umană. Acest fapt explică şi necesitatea cunoaşterii populaţiei, manifestată o dată cu apariţia primelor forme de organizare statală.

În condiţiile economiei de piaţă, ale liberalizării proceselor economice de sub tutela conducerii centralizate, ale sporirii atribuţiilor organelor locale în organizarea şi conducerea administrativ-teritoriala, cunoaşterea aprofundată a populaţiei, sub cele mai diverse aspecte, este o cerinţă de prim ordin.

Realizarea cadrului organizatoric care să stimuleze iniţiative particulare, fundamentarea opţiunilor de dezvoltare a localităţilor, sistematizarea şi protecţia ecologică, asigurarea unui standard de viaţă decent, prin măsuri economice şi de protecţie socială, trebuie să pornească de la cunoaşterea populaţiei fiecărei localităţi. Nu se poate concepe elaborarea unor măsuri viabile, economice şi administrative, fără informaţii privind structura şi efectivul populaţiei pe vârste şi sexe, ocupaţii şi nivel de instruire, dimensiunea actuală şi evoluţia probabilă a familiilor şi gospodăriilor, etc. Mai mult, modelele de analiză demografică îşi găsesc aplicabilitate din ce în ce mai largă în conducerea şi orientarea activităţii agenţilor economici, îndeosebi în problem legate de asigurarea forţei de muncă.

Pentru realizarea obiectivelor precizate anterior, demografia foloseşte un ansamblu de metode de observare, prelucrare şi analiză a fenomenelor şi proceselor demografice, în rândul cărora rolul preponderant îl au metodele statistice.

CONCEPTUL DE ÎMBĂTRÂNIRE DEMOGRAFICĂ

Prin îmbătrânire demografică se înţelege creşterea relativă a populaţiei vârstnice de 60 sau 65 de ani şi peste în totalul unei populaţii date, ca un proces ferm şi de lungă durată, paralel cu scăderea greutăţii specific a grupului tânăr de populaţie aparţinând vârstei de 0-14 ani sau 0-19 ani, în timp ce ponderea persoanelor de vârsta adultă de 15-59 ani sau 20-64 ani înregistrează modificări nesemnificative.

Definiţia prezentată împarte deci populaţia totală (colectivitate generală) în trei grupe mari în raport cu factorul “vârsta” şi anume:

a. Populaţia tânără considerate a fi cuprinsă între 0-14 ani sau 0-19 ani

b. Populaţia adultă alcătuită din personae cu vârsta cuprinsă între 15-59 ani sau 20-64 ani

c. Populaţia vârstnică constituită din personae în vârstă de 60 ani + sau 65 ani +.

Limitele de vârsta 0-14ani, 15-59 ani şi 60 ani sunt utilizate îndeosebi de ţările în curs de dezvoltare şi cele slab dezvoltate economic, iar cele de 0-19 ani, 20-64 ani şi 65 ani sunt folosite de ţările industrializate.

Forme ale îmbătrânirii demografice într-o colectivitate umană

Într-o populaţie dată, procesul de îmbătrânire demografică poate îmbrăca trei forme:

1. Îmbătrânirea demografică a populaţiei totale –cresterea ponderii persoanelor vârstnice în totalul populaţiei, paralel cu reducerea aceleia a grupului persoanelor tinere, în timp ce proporţia persoanelor adulte înregistrează schimbări structurale nesemnificative.