Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor '80, a capatat noi valente si adepti in deceniul '90 si continua in prezent sa se manifeste cu putere desi are de infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.
Intr-un sens larg, procesul de globalizare economica, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor dintre acestea si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale.
Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.
Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfasoara cu o viteza adeseori ametitoare, cuprinzand in sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii cu resurse tot mai putine.
Globalizarea economica presupune, asadar, in esenta, globalizarea procesului de creare a productiei interne brute ale statelor lumii.
Factorii determinanti ai globalizarii economiei
Factorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:
- Liberalizarea comertului cu servicii in special in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor
'70 in SUA, fiind continuata in anii '80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea Europeana si Japonia. Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile Europei Centrale si de Est, printre care si Romania.
- Liberalizarea pietelor de capital ca urmare a eliminarii treptate a obstacolelor impuse circulatiei devizelor si a capitalului, reprezinta un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale.
- Liberalizarea investitiilor straine directe
Incepand cu anii '70, interesul comun al umanitatii de prezervare (aparare) a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala: bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.
- Bunurile comune ale umanitatii sunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul ca oamenii poseda capacitati tehnice de exploatare si deteriorare.
- Dezvoltarea durabila este definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un viitor apropiat.
- Securitatea ecologica este una dintre dimensiunile fundamentale ale securitatii globale.
- Ulrich Beck, "Ce este globalizarea?"
Bucuresti 2003, Ed. Economica
- Soros George, ,,Economie si societate"
Bucuresti 2002, Ed. Polirom
- Marin Dinu, Cristian Socol, ,,O perspectiva istorica
asupra globalizarii"
Bucuresti 2003, Ed. Economica
- Virgil Gheorghita, ,,Economie mondiala"
Bucuresti 2002, Ed. Economica
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
