Filozofia Liberală a lui Adam Smith

Adam Smith este cunoscut în primul rând ca autor a două tratate deosebite: “Teoria sentimentelor morale”(1759) şi“O cercetare a naturii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor”(1776). Acest din urmă tratat este considerat ca cea mai veche încercare de analiză sistematică a dezvoltării istorice a industriei şi comerţului în Europa, şi ca un atac susţinut a teoriilor mercantiliste. Opera teoretică a lui Adam Smith a contribuit la fundamentarea disciplinei academice moderne a economiei pieţei libere şi a constituit şi cel mai important argument pentru comerţul liber, capitalism şi liberalism.

Teoria liberală a economiei este un produs de concepţie iluministă . Adam Smith, considerat părintele spiritual al acestei teorii, susţine o minimă imlicare a statului în economie. Poziția liberalismului economic relativ la minimizarea intervenției statului, afirmată încă din secolul XVIII, consideră în rezumat că dacă fiecare agent economic ar fi lăsat să se manifeste în limitele posibilităților proprii, în loc să fie controlat de către stat, atunci rezultatul ar putea să fie o societate mai armonioasă și echitabilă, caracterizată printr- o prosperitate constant crescătoare. Acest deziderat economic stă la baza ideologiei politice a liberalismului clasic.

Către sfârșitul secolului al XVIII- lea, conceptul de liberalism economic sau liberalism de piață a constituit fundamentul mișcării către un sistem economic capitalist al pieței libere, dar și confirmarea dizolvării sistemului mercantilist care considera că prosperitatea unei națiuni depinde de volumul de capital, statul jucând rolu de protector al tuturor activităților economice. În zilele noastre, teoria liberală este asociată cu liberatrianismul, cu economia neoliberală și cu alte școli ale conservatorismului, în particular conservatorismul liberal.

Teoria liberalismului economic se bazează pe două concepte centrale: proprietatea privată și contractele individuale. Inițial, teoria se baza pe axioma conform căreia acțiunile economice individuale se întemeiază pe interesul egoist, personal, și că permițând indivizilor să acționeze fără restricții se obțin cele mai bune rezultate, cu condiția ca să fie asigurate cel puțin standardele minime ale informării publice și legale, cum ar fi interdicția oricărei persoane de a fura sau de a amenința.

În “Avuţia naţiunilor” denumită şi “biblia liberalismului clasic”, Smith a reuşit să sintetizeze

cele mai importante cunoştinţe acumulate până la el în domeniul economic. Dând dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, Adam Smith readuce în discuţie o vastă problematică economică la a cărei soluţionare şi-a adus o contribuţie substanţială. În acest context a făcut paşi importanţi în definirea mai clară a obiectului şi metodei de studiu ale economiei politice determinând consacrarea ei drept una din cele mai importante ştiinţe moderne. A creat un fundament teoretic mai solid liberei concurenţe şi politicii liber- schimbiste, bazându-se atât pe studierea meteriei şi comportamentului uman, cât şi pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca şi al diferitelor curente economice dinaintea lui: mercantilismul şi fiziocraţia.

“ Avuţia naţiunilor” cuprinde cinci volume, dintre care primele două pun accentul pe teoria economică, iar celelalte trei volume evidenţiază aspectele normative pe care le implică aceasta, inclusive o serie de comparaţii de istorie economic. Una dintre ideile majore pe care a fost elaborată şi pe care se sprijină “Bogăţia naţiunilor” o constituie liberalismul economic, adică promovarea comerţului liber, a concurenţei neîngradite şi a neamestecului statului în viaţa economică. Lui Adam Smith îi revine meritul imens de a fi fundamentat teoretic ideea libertăţii de acţiune în condiţiile burgheziei engleze, de a fi aşezat libera concurenţă la baza criticilor mercantilismului.

Necesitatea afirmării liberalismului ca singura politică favorabilă burgheziei engleze a timpului l-a determinat pe Smith să desfășoare o necruțătoare critică la adresa sistemului ,mercantilist. El a demonstrat falsitatea teoriei mercantiliste referitoare la sinonimia „bogăție- bani”, susținând cu argumente indubitabile că bogăția reală a oricărei națiuni constă în “totalitatea valorilor sale de schimb.

Dintre toate mărfurile- apreciază Adam Smith- aurul și argintul se adaptează cel mai ușor cererii și ofertei și, prin urmare, circulația va absorbi totdeauna numai atat cât este necesar din aceste metale. Surplusul de asemenea metale- adus în țară- va pleca peste graniță în scopul valorificării. “Când cantitatea de aur și argint importată într- o țară întrece cererea efectivă, nici un fel de vigilență a guvernului nu poate împiedica exportul acestor metale”. De aceea, cea mai bună politică economică de urmat este liberalismul. “Suntem cu totul siguri că libertatea comerțului, fără nici o preocupare din partea guvernului, ne va aproviziona întotdeauna cu vinul necesar și putem fi tot atât de siguri că ne va da și aurul și argintul pe care le putem cumpăra sau folosi atât pentru circulația mărfurilor cât și pentru alte scopuri”.

Măsurile de limitare a importului de mărfuri pentru consumul intern sau interzicerea lui pentru anumite produse sunt deasemenea inoportune și inoperante. “Activitatea societății se poate mări numai în raport cu creșterea capitalului ei, iar capitalul ei poate crește numai în raport cu ceea ce se poate economisi treptat din veitul ei”. Dimpotrivă, efectul reglementărilor statale “tocmai că micșorează veniturile; și ceea ce micșorează veniturile nu pare a mări capitalul mai repede decât s- ar fi mărit de la sine, dacă activitatea economică și capitalul ar fi lăsate ambele să- și urmeze calea lor normală. Prin urmare, orice reglemetare a folosirii veniturilor și capitalului este inutilă sau periculoasă”.

Îndepărtarea intervenției statale din economie lasă câmp deschis manifestării spiritului de inițiativă. Libertatea de acțiune și libera concurență vor orienta pe fiecare individ spre activitățile cele mai eficiente și astfel capitalurile și veniturile societății vor fi optim fuctificate, iar bogăția va spori rapid. “În general, dacă vreo ramură de activitate economică sau vreo diviziune a muncii e avantajoasă publicului, ea va fi cu atât mai avantajoasă, cu cât concurența va fi mai liberă și mai generală”.