Producerea bunurilor materiale și serviciilor presupune existența și folosirea în activitatea economică a factorilor de producție care, la rândul lor, sunt generați în permanență de potențialul economic oferit de avuția națională.
FACTORII DE PRODUCȚIE reprezintă ansamblul elementelor care participă la producerea bunurilor și serviciilor. Factorii de producție sunt organic legați de resurse. Considerați din acest punct de vedere ei constituie acea parte a resurselor atrase și consumate în producerea bunurilor economice. Prin utilizare factorii de producție se consumă, dar pentru că prin consumul lor se creează noi bunuri și servicii, se dezvoltă cunoștințele tehnico-științifice, se descoperă noi resurse naturale, modalități mai eficiente de economisire a lor etc. se asigură, totodată, condiții pentru îmbunătățirea calitativă și structurală a resurselor, pentru creșterea acestora.
Numărul și conținutul factorilor de producție s-au modificat în timp, existând tendința de multiplicare și diversificare. De asemenea, locul și rolul fiecărui factor de producție, modul și proporțiile în care se combină în activitatea economică diferă în timp, îndeseobi sub influiența progresului științei și tehnicii, dar și ca urmare a schimbărilor intervenite în volumul, amploarea și structura trebuințelor umane.
În economia de piață factorii de producție se află în proprietatea agenților economici care în mod liber își asumă fie direct, fie indirect responsabilitatea utlizării lor în activități impuse de piață, cu respectarea reglementărilor existente.
La începutul societății omenești au existat numai doi factori de producție, primari sau originari, munca și pământul sau natura, prin unirea cărora se asigura producția.
Mai târziu, când bunurile de producție au dobândit o importanță deosebită pentru dezvoltare , apare un nou factor de producție, derivat din primii doi, și anume, capitalul, ca totalitatea bunurilor produse de om, care nu sunt consumate direct de el, ci sunt utilizate într-o activitate de producție ulterioară, care permite creșterea produsului. Inițiatorul teoriei acestor trei factori de producție - munca, pământul și capitalul - este economistul francez J.B. Say.
MUNCA reprezintă activitatea fizică și intelectuală prin care oamenii, utilizând uneltele și instrumentele adecvate, își valorifică aptitudinile, experiența și cunoștințele pe care le posedă, în vederea obținerii de bunuri necesare satisfacerii trebuințelor lor.
Munca are două laturi: fizică și intelectuală. Latura fizică a muncii exprimă consumul de energie fizică, musculară a omului în procesul de creare a bunurilor economice; latura intelectuală a muncii constă în consumul de energie nervoasă. Aceste două laturi ale muncii se manifestă permanent, dar contribuțiile lor sunt diferite, în timp, la crearea bunurilor materiale și a serviciilor. În zilele noastre, munca are, prin excelență, un caracter creativ. Creativitatea omului se caracterizeaza prin noutate, originalitate, prin rezultate superioare, prin capacitatea de a cerceta, descoperi și sintetiza noi legități ale dezvoltării în cele mai diverse domenii ale activității umane, înainte de toate în știință, tehnică, economie, de a crea bunuri cu caracteristici superioare, noi valori spirituale, de a găsi noi forme, metode de organizare și conducere etc.
În ansamblul factorilor de producție, munca este un factor de producție primar, originar și tradițional, comun tuturor genurilor de activități sociale. Prin multitudinea manifestărilor sale - muncă de invenție și inovație, de conducere, de organizare și execuție etc. - munca omului reprezintă factorul activ și determinant al dezvoltării și progresului. Oamenii sunt cei care au inițiativa în orice activitate economică. Prin intermediul muncii sunt antrenați, combinați și utilizați ceilalți factori de producție.
Oamenii, cu aptitudinile și deprinderile lor, cu experiența și cunoștințele dobândite sunt producătorii celei mai mari părți a bogăției, a avuției naționale. În acest sens, W. Petty preciza că „munca este tatăl avuției”, iar Adam Smith - fondatorul științei economice - releva că munca este „sursa unică a avuției națiunilor”. La rândul său, J.M. Keynes, referindu-se la rolul muncii în ansamblul vieții economice, preciza că împărtășește „concepția preclasică după care munca este cea care produce totul, ajutată de ceea ce purta cândva numele de meșteșug, iar azi se cheamă tehnică, de resursele naturale care nu costă nimic sau se obțin în schimbul unei rente.”
Economiștii O. Giarini și P. Liedtke definesc munca ca fiind o „înțelegere între ființele umane și mediul lor înconjurător având ca scop principal autoconservarea” . Munca - precizează economiștii francezi J. Bremond și A. Geledan - „constituie o activitate creatoare de bunuri materiale și prestatoare de servicii, activitate susținută de toți lucrătorii care dispun de cunoștințe tehnice și se află într-o anumită relație cu mijloacele de muncă”. Geroges Friedman definește munca ca fiind „totalitatea acțiunilor pe care omul cu ajutorul creierului său, al mâinilor sale, al uneltelor sau mașinilor le exercită asupra materiei, acțiuni care, la rândul lor, reacționează asupra omului, modificându-l”. În sens filozofic, academicianul Mihai Drăgănescu consideră „munca este un mod de acțiune umană necesară omului pentru a se integra în existența materială și în cea socială și pentru a le transforma pe acestea, ca și pe omul însuși... munca este un operator esențial specific omului și societății, sau, altfel spus, aceasta este o condiție naturală a vieții omenești.”
În condițiile contemporane, deși sub influiența determinantă a progresului științei și tehnicii au loc unele procese, cum sunt: reducerea timpului de muncă, substituirea accelerată a muncii prin capitalul tehnic, înlocuirea mai largă a activităților manuale și a unor funcții intelectuale prin automatizare, robotizare și informatizarea producției, rolul factorului muncă în activitatea economică sporește, în special, al muncii de creație, de inventivitate.
Munca înseamnă consum de resurse de muncă ocupate în orice activitate socială. Resursele de muncă sau potențialul de muncă al unei țări exprimă totalitatea persoanelor în vârstă legală de muncă și aptă de muncă. Limitele vârstei de muncă sunt convenționale, fiind determinate în mod diferențiat în fiecare țară, potrivit legislației în vigoare. În prezent, în România, populația în vârstă de muncă se consideră cea cuprinsă între 16-57 ani pentru femei și 16-62 ani, pentru bărbați.
Potențialul de resurse de muncă depinde, în principal, de factorii demografici, cum sunt: densitatea populației, natalitatea, mortalitatea, mișcarea migratorie internațională a oamenilor, durata medie de viață, mai ales a vieții active, condițiile de trai etc.
Din resursele de muncă, o parte formează populația activă, iar cealaltă parte constituie populația inactivă.
Populația activă reprezintă forța nemijlocită de producție a societății. În definirea conceptului de populație activă există deosebiri naționale.
În literatura de specialitate din țara noastră, populația activă activă este considerată ca fiind totalitatea persoanelor ocupate în procesul muncii sociale în diferite activități profesionale, inclusiv persoanele care satisfac stagiul militar, elevii și studenții de la cursurile de zi, precum și persoanele în curs de schimbare a locului de muncă.
La o mărime dată a populației totale, populația activă și ponderea acesteia în total depind de: evoluția demografică anterioară; durata școlarizării; structura pe sexe a populației; reglementarea vârstei de pensionare; normalitatea, respectiv gradul de infirmitate a populației etc.
http://store.ectap.ro/articole/627_ro.pdf
Teorie economică generală, Editura ECONOMICA, București 1993
Economie, Manual pentru învățământul liceal, Editura didactică și pedagogică, R.A. - București, 1993
http://imworld.ro/influenta-tehnologiei-asupra-modului-de-lucru-din-organizatii/
http://www.ele.ro/cariera/locul-de-munca/influenta-tehnologiei-asupra-modului-in-care-lucram-6951
http://conspecte.com/Management/structura-procesului-de-munca.html
http://www.rubinian.com/dictionar
https://prezi.com/6xbcdaorbeic/munca-factor-de-productie/
http://www.codulmuncii.ro/
http://citate.unica.ro/2011/05/13/citate-despre-munca/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
