Etapele Introducerii Monedei Unice Europene

INTRODUCERE

Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană , iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele naționale din Zona euro.

Sigla monedei este litera inspirată din litera grecescă epsilon și de prima literă a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea.

Euro (cu simbolul €) este moneda oficială a 17 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.

Euro mai este folosit cu acordul comunității în Monaco, San Marino și Vatican, iar trei alte state — Andorra și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE. Estimările arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 327 de milioane de europeni.

ETAPELE CONSTRUCȚIEI EUROPENE

Cele 5 etape ale construcției europene :

-Prima etapă: obiectivul pieței comune sectoriale –Tratatul de la Paris (1951)

-A doua etapă:obiectivul uniunii vamale – Tratatul de la Roma (1957)

-A treia etapă:obiectivul pieței interne unice – Actul Unic European (1986)

-A patra etapă:obiectivul uniunii economice monetare – Tratatul de la Mastricht ( 1992)

-A cinceă etapă:obiectivul extinderii și al uniunii politice – Tratatele de la Amsterdam (1997) și Nisa (2000), Tratatul Constituției (2004) și Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reformă (2007)

CONSTRUCȚIA UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

A patra etapă a procesului integrării începe odată cu semnarea la 7 februarie 1992, la Maastricht, a Tratatului Uniunii Europene și respectiv, intrarea în vigoare la 1 noiembrie 1993, a acestui tratat, care este cunoscută cu denumirea de Tratatul de la Maastricht.

Tratatul de la Maastricht a stabilit ca obiectiv major a procesului de integrare crearea uniunii economice și monetare europene inclusiv crearea și punerea în circulație a unei monede unice EURO.

Faptul că Tratatul de la Roma nu acordase atenție uniunii monetare și că nevoia unei monede europene era mai puțin resimțită este explicată de mai multe motive: economia mondială se afla în expansiune la vremea respectivă, sistemul monetar internațional funcționa satisfăcător pentru asigurarea stabilității monetare, iar mobilitatea limitată a capitalului permitea guvernelor europene o marjă rezonabil de mare de manevră în ceea ce privește politica monetară.

Obiectivele Uniunii Europene enunțate în Tratatul de la Maastricht sunt:

• Să promoveze un progres economic și social echilibrat și durabil

• Să afirme identitatea sau pe scenă internațională

• Instaurarea unei cetățenii europene

• Să dezvolte o cooperare strănsă în domeniul justiției și afacerilor interne

• Să menține și să dezvolte acquis-ul comunitar (desemnează totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene)

În literatura de specialitate, pe baza tratatului de la Maastricht au fost teoretizate trei tipuri de convergența separate, dar complementare:

• Convergență nominală

• Convergență legală

• Convergență reală

Criteriul de convergență nominală sunt următoarele:

1. Stabilitatea prețurilor care va reieși dintr-o rată a inflației observată de-a lungul perioadei de un an înainte de examinarea pentru trecerea la etapa a treia, rată a inflației care să nu depășească cu mai mult de 1,5% rata medie a celor trei state membre cu inflația cea mai scăzută

2. Rate ale dobânzilor pe termen lung care nu trebuie să depășească cu mai mult de 2% rata medie a dobânzilor nominale pe termen lung a celor trei state membre cu cea mai scăzută inflație.

3. Capacitatea de susținere a finanțelor publice:

• Deficitul public nu trebuie să depășească 3% din PIB la prețuri de piață

• Datoria publică nu trebuie să depășească 60% din PIB

4. Stabilitatea ratelor de schimb, adică respectarea marjelor normale de fluctuație prevazută prin mecanismul de schimb a Sistemului Monetar European, pentru cel puțin doi ani premergători examinării, fără devalorizare din proprie inițiativă a ratei de schimb a monedei proprii în raport cu moneda unui alt stat membru.

UNIVERSITATEA DIN ORADEA,

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, MARKETING,

FORMA DE ÎNVĂȚAMÂNT ZI