Emisiunea și Cotarea Acțiunilor pe Piața de Capital

1. Introducere.

Acţiunile sunt titluri ce atestă dreptul de propirietate asupra unei părţi a capitalului social a unei societăţi emitente.Pe lângă dreptul de proprietate asupra unei părţi a societăţii emitenete ,acţiunile conferă şi alte drepturi cele mai imporatante fiind :

- dreptul de a primi în fiecare an o cotă din profitul societăţii sub formă de dividende corspunzătoare cu numărul de acţiuni deţinute şi cu suma alocată de conducerea societăţii pentru plata dividendelor. Datorită faptului că acest dividend poate varia ( sau poate fi chiar zero), acţiunile se mai numesc valori mobiliare cu venit variabil;

- dreptul la informarea cu privire la evoluţia economico - financiar a intreprinderii;

- dreptul de a participa la hotărârile importante cu privire la activitatea societăţii, precum şi la conducerea societăţii, prin participarea la Adunările Generale ale Acţiunilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege şi de a fi ales în consiliul de administraţie al societăţii;

- drept de proprietate asupra unei părţi a activelor societăţii, in cazul lichidării ( incentării funcţionării) acesteia.

Practic, proprietarul acţiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitantă, parte corespunzătoare cu numărul de acţiuni deţinute. Acţionarul primeşte un dividend după ce din beneficiile brute s-au efectuat scăzaminte pentru plata impozitelor şi constituirea rezervelor legale. În caz de lichidare a societăţii, acţionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, însă numai după ce au fost achitate datoriile către ceilalţi creditori.

Deţinătorul unei acţiuni care doreşte să-şi recapete fondurile imobilizate nu poate să ceară intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pieţele de acţiuni. Schimburile care au loc pe piată se fac în funcţie de cererea şi oferta de acţiuni potrivit unor estimări subiective ale pieţei asupra valorii intreprinderii. Cursul acţiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominală, în funcţie de rezultatul economico-financiar al firmei, rezultatele care sunt obţinute din din bilanţurile şi conturile de profit si pierdere care trebuie să fie publicate.

Acţiunile nu aduc în principiu venituri certe. În unele ţări occidentale acţiunile pot fi de două feluri: comune şi preferenţiale. Acţiunile comune reprezintă o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii. Dividendele se dimensioneaza corespunzător rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au acţiuni comune sunt proprietarii reali ai societăţii care controlează conducerea acesteia, au drept de vot şi îşi asuma riscul în caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obţinute.

Deţinătorilor de acţiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt condiţionate de obţinerea de profit.

Actiunile preferenţiale conferă o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor în momentul emiterii acţiunilor, posibilitatea ulterioară de convertire a acestora în acţiuni comune, răscumpărarea prioritară de către societate a acestor acţiuni, dreptul prioritar la răscumpărarea capitalului în caz de lichidare a societăţii.Pe parcursul activităţii societăţii se pot emite acţiuni noi, în vederea sporirii capitalului social, cu menţiunea ca aceste acţiuni le conferă posesorilor aceleaşi drepturi ca în cazul acţiunilor vechi. Vechii acţionari au un drept preferenţial la subscriere, atunci când se procedează la creşterea capitalului social.

Capitalul suplimentar va fi egal cu numărul acţiunilor inmulţit cu preţul (valoarea) de emisiune. Preţul emisiunii este de obicei inferior acţiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienţi subscriitori pentru emisiunea respectivă. Dacă preţul emisiunii este mai mare decât preţul acţiunilor la bursă, acestea ar fi neatrăgatoare pentru posibilii cumpăratori.

1. Dufloux, Claude, Pieţe financiare, Editura Economică, Bucureşti, 2002;

2. Gabriela Anghelache, Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii, Editura Economică. Bucureşti, 2004;

3. Frederic Mishkin, The Economics of Money, Banking, and Financial Markets, Fifth Edition, Addison-Wesley, 1997;

4. Pîrvu, Gheorghe - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2004;

5. Anghelache G. - Bursa şi piaţa extrabursieră, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

6. Victor Dragotă, Mihaela Dragotă, Oana Dămian, Eugen Mitrică, Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

7. Niţă Dobrotă, (coord.), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

8. Ion Stancu, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002;

9. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, Economie: manual universitar, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

10. Victor Dragotă, Mihaela Dragotă, Laura Obreja Braşoveanu, Andreea Stoian, Carmen Lipară, Elena Cetean, Pieţe şi sisteme financiare, Editura Ase, Bucureşti, 2008.