Elitele naturale - Intelectualii și statul

In articolul prezentat de catre Hans Hermann Hope ne sunt prezentate cateva idei despre ceea ce ineamna etilismul, intelectualitatea si puterea statului. Aceasta ne face o prezentare inca din timpul monarhiilor pana in ziua de astazi.

Acest articol ne ajuta sa intelegem diferentele dintre cele trei categorii, si in acelasi timp ne prezinta si interdependentele dintre aceastea, fiind de multe ori in stransa legatura una cu cealalta, putand sa ducem si la ,,extrem" afirmand sa pot fi uneori si dependente una de cealalta.

Este interesant sa aflam ca la baza monarhiei au stat elitele naturale (cativa indivizi care aveau statut de baza de merit, datorita averii, proprietatilor intelectuale, curajului lor). A fost deajuns ca un singur membru al elitei sa se afirme, monopolizand funtia de ,,judecator si arbitru al conflictelor", acest lucru ducand la deteriorarea dreptatii.

Lucrurile au evoluat insa in sens invers, ceilalti membrii ai elitei fiind nevoiti sa intervina in acest sens. In aceasta perioada, un rol important a fost jucat de populatie si de intelectuali, care au fost atrasi de partea statului. Intelectualii au fost o ,,prada" destul de usoara pentru stat, intr-u cat, avand un mod de viata foarte modest si dependent, nu suportau sa vada cum elevii lor (membrii ai elitei naturale) le erau de fapt paroni si ca acestia din urma ca aveau o viata sociala infloritoare.

Cu toatea ceastea, asa-zisa ,,alianta cu statul", care se presupunea a le oferi functii mai inalte si o pozitie egala cu cea a elitelor, nu a fost exact in directia asteptarilor intelectualilor, deoarece situatia lor nu s-a imbunatatit foate mult, slujbele la curtea regala erau limitate si in numar foarte mic. Pozitiile acestora nu puteau fi permutabile, iar cei care reuseau sa ajunga la Curte Regala nu erau tratati cu nimic mai diferit fata de cum se purtau elitele cu ei, ba din contra ,,capriciile regelui faceau conditia intelectualilor si mai precara".

Intelectualii au reusit sa se afirme de cele mai multe ori fiind sustinuti de catre elite, prin donatii sau sponsorizari. Paradoxul a fost ca monarhia a fost indepartata tocmai de cei pe care ii atrasese de partea ei.